Gheorghe Bunea Stancu, preşedintele CJ Brăila, rămâne cu buza umflată în cazul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice (ASAS) „Gheorghe Ionescu Şişeşti”, după ce Camera Deputaţilor a decis ieri, în unanimitate, ca cele 2.815 hectare, care ar fi trebuit să ajungă din domeniul public al statului în administrarea Consiliului Judeţean Brăila, să se întoarcă la ASAS.
Potrivit informaţiilor prezente pe site-ul Camerei Deputaţilor, Ordonanţa de Urgenţă 81/2013, privind transferul hectarelor sus-menţionate, a fost respinsă cu 301 voturi „pentru”, 2 „împotrivă” şi 5 „abţineri”. Printre deputaţii care s-au abţinut figurează, trecut la PSD, deşi este membru UNPR, Petrea Dorin Silviu, parlamentarul-umbră, de negăsit în viaţa publică brăileană.
Să facem o recapitulare a tărăşeniei privind această ordonanţă: anul trecut, la începutul lunii iulie, premierul Victor Ponta îi servea baronului PSD de Brăila Gheorghe Bunea Stancu un ditamai viţelul de aur pe tavă – OUG 81/2013, prin care 2.815 hectare urmau să fie transferate din domeniul public al statului şi din administrarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice (ASAS) „Gheorghe Ionescu Şişeşti” – Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (SCDA) Brăila în domeniul public al judeţului şi, implicit, în administrarea Consiliului Judeţean Brăila. Ordonanţa fusese introdusă aproape pe şest în Monitorul Oficial. Motivaţia unui asemenea festin de hectare pus la dispoziţia lui Bunea Stancu era aceea ca autorităţile locale brăilene să se ocupe de cercetare, lucru care l-a făcut pe fostul ministru al Agriculturii, Valeriu Tabără, să exclame siderat:
Cine să facă cercetare la Brăila, preşedintele CJ!?
Victor Ponta declara atunci că ASAS era un cuib de căpuşe, îndemnându-l pe ministrul Agriculturii, Daniel Constantin:
Tăiaţi-le toate contractele prin care căpuşau statul, în agricultură, şi folosiţi noul sistem care, iată, începe să aducă beneficii.
Într-o altă ordine de idei, Ponta voia să înceapă marea decăpuşare a agriculturii printr-o colaborare cu a mai căpuşă dintre toate căpuşele pe care le-a zămislit vreodată “poporul brăilean” (sintagmă aparţinându-i lui însuşi El Presidente del Giudeţo) – Gheorghe Bunea Stancu.
Preşedintele Traian Băsescu a fost primul care a tras semnalul de alarmă legat de această mânărie Ponta-Stancu, afirmând în repetate rânduri că darul nesimţit oferit de premier preşedintelui CJ Brăila contravine legii.
Traian Băsescu declara la acea dată:
Ar trebui, dacă suntem responsabili, ca nimeni să nu mai mişte nici un centimetru pătrat de la institutele de cercetare. Mă tem că zilele acestea vreo 2000-2500 de ha s-au mutat iarăşi pe nu ştiu unde şi, dacă s-a întâmplat aşa, iarăşi, cu siguranţă, voi întoarce înapoi la Parlament legea de aprobare a ordonanţei.
Însă cuplul-coşmar Ponta-Stancu şi-a văzut neabătut de şmen. Preşedintele CJ îşi luase avânt megaloman în presa locală, anunţând că proiectul de cercetare avea să fie unul “măreţ” şi că va pompa bani, dar va avea şi “un ochi critic”. Apoi, în octombrie 2013, chiar dacă transferul celor 2.815 hectare se afla încă în circuit parlamentar pentru aprobare, Consiliul Judeţean Brăila avea să ia ca garanţie absolută ordonanţa lui Ponta şi avea să scoată cu chiot la licitaţie publică o parte din terenuri. Iniţial aprobat, proiectul avea să fie revocat în urma unor controverse înflăcărate. O lună mai târziu, în noiembrie 2013, Bunea Stancu declara deprimat:
Vrem ca lucrurile să fie directe, fără nici o interpretare, nu ştiu ce să zic. Probabil că nu sunt bune legile astea, nu ştiu ce să mai cred.
Pentru ca, la începutul lui aprilie 2014, Camera Deputaţilor, cameră decizională în acest proiect, să-i “stea în gât” preşedintelui CJ Brăila, prin respingerea ordonanţei de către Comisia pentru agricultură, cu 10 voturi “pentru” şi 7 “împotrivă”.
Important de precizat este că o astfel de afacere conţine o schemă clasică de direcţionare către clientela politică a unui obiect de interes public. Odată ce un consiliu judeţean primeşte în administrare o bucată de teren din domeniul public al statului, poate extrem de uşor să îl treacă apoi în domeniul privat, printr-o simplă hotărâre de Consiliu Judeţean, iar din domeniul privat (zonă care poate servi adesea drept paravan ideal pentru diverse tunuri financiare) obiectivul poate ajunge cât ai clipi pe masa clientelei politice.