Credem că ideea înființării unui muzeu al umorului la Brăila este una inspirată și merită susținută până va fi dusă la bun sfârșit. Din câte știm, ar fi o premieră națională și, implicit, ar deveni un punct de atracție pentru brăileni și pentru cei sosiți în vizită la Brăila. Cu o singură condiție – ca muzeul să fie “construit“ profesionist.
Material ar fi din abundență. La începutul secolului, Brăila era un fel de capitală a umorului românesc. Aici s-a născut Constantin Bacalbașa cu al său Moș Teacă, aici au existat reviste de satiră și umor precum Secătura, tot aici “funcționează” epigramiști și caricaturiști de mare valoare: Mihai Frunză, Victor Chiriloaie-Chiril, Costel Pătrășcan.
Deși la Brăila există un renumit club al epigramiștilor, deși anual se organizează aici un salon internațional de caricatură, producțiile umoristice “made in Braila” nu sunt încă bine cunoscute de publicul larg. Or un muzeu tocmai asta ar face: ar aduce în atenție lucrări din domeniul umorului de calitate. Și ar asigura un pic de educație în ceea ce privește umorul bun în condițiile în care în jurul nostru, în presă, la TV și pe rețelele de socializare, găsim foate mult umor de prost gust.
Numai că, deși premisele sunt bune, felul cum decurg azi lucrurile în ceea ce privește înființarea muzeului ne lasă un gust amar. În loc să se așeze la aceeași masă și să găsească soluții, cei care pot să ajute la realizarea muzeului au început să se certe.
Pe de o parte, președintele Consiliului Județean dă indicații prețioase de parcă înființarea unui muzeu ar fi un fel de Festival al Peștelui. Dumnealui pare că știe cum se ctitorește un muzeu, de ne face să ne întrebăm câte muzee o fi realizat până acum? Or, este evident că pentru înființarea unui muzeu profesionist trebuie apelat la profesioniștii din domeniu și ținut cont de sfatul lor.
Pe de altă parte, specialiștii Muzeului Brăilei ar trebui să fie, la rândul lor, mai deschiși și mai implicați în realizarea acestui muzeu. E drept, un astfel de muzeu nu se ridică la standardele științifice cu care lucrează de regulă muzeografii, dar ar fi o realizare cu mare impact la public. Și din acest lucru ar avea de câștigat notorietate și imagine și Muzeul Brăilei.
Așadar, în loc de orgolii mărunte și nesfârșite discuții în contradictoriu, ar fi în beneficiul tuturor ca noul muzeu să prindă contur. Pentru contribuția la crearea umorului de calitate, epigramiștii și caricaturiștii din Brăila merită acest muzeu. Și brăilenii îl merită, ca să treacă mai ușor peste vremuri, așa cum au făcut-o înaintașii lor și așa cum o vor face (dacă vor avea muzeul) urmașii lor.
P.S. Din acest colț de pagină, lansăm propunerea ca, la intrarea în muzeu, vizitatorii să fie întâmpinați cu celebrul și nemuritorul vers al lui Bacovia: “O țară tristă, plină de humor…”
Dan Rotaru