Deniile sunt slujbe bisericeşti săvârşite în Postul Mare (miercurea şi vinerea din Saptămâna a V-a şi Săptămâna Patimilor. Cuvântul denie provine din slavonă, de la vdenie, adică slujba Utreniei (de dimineaţă) săvârşită seara.
Sensul săvârşirii acestei slujbe, începând cu Duminica Floriilor seara, după Intrarea Mântuitorului în Ierusalim şi până în Vinerea Mare când are loc Denia Prohodului Domnului, este acela care ne arată cum lumina liturgică trebuie să împrăştie întunericul serii, de fapt întunericul sufletesc. Astfel că întunericul păcatului va face loc luminii, atât prin săvârşirea slujbei, dar şi prin postire, pocăinţă (spovedanie), rugăciune.
Deniile din Săptămâna Mare se centrează pe taina suferinţelor Mântuitorului şi arată puterea şi folosul pocăinţei, precum şi urcuşul abrupt spre Înviere. De aceea, pentru orice credincios ortodox care îşi respectă haina Botezului este absolut necesar ca în aceste zile să fie prezent în Biserică. Prezenţa în Biserică, la Denii, reprezintă, de fapt, prezenţa noastră alături de Hristos şi de patima lui mântuitoare.