Muzica Militara a Garnizoanei Braila va sustine duminica, 14 aprilie, cu incepere de la orele 18.00, un concert in incinta “Promenada Mall” Braila, cu prilejul sarbatoririi Zilei Fortelor Terestre.
In fiecare an, in ziua de 23 aprilie, cand Biserica Ortodoxa il praznuieste pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe – purtatorul de biruinta – Armata Romana serbeaza cea mai mare categorie de forte, Fortele Terestre.
Dimensiunea istorica a Fortelor Terestre si a biruintelor lor izvoraste din vremuri imemoriale, incepand cu anonimii luptatori pedestri si terminand cu militarii profesionisti din zilele noastre. Istoria armatei de uscat reprezinta o insumare a istoriilor armelor si specialitatilor ce au compus-o si o compun si in prezent: infanteria, artileria, vanatorii de munte, tancurile, rachetele si artileria antiaeriana, comunicatiile si informatica, cercetarea, geniul, apararea NBC si parasutistii.
Denumite ca atare sau nu, fortele terestre au fost la romani dintotdeauna nu numai cea mai numeroasa componenta a ostirii, dar si singura categorie de forte capabila sa angajeze, sa desfasoare si sa desavarseasca lupte, batalii si operatii, indeplinind misiuni deosebit de grele, uneori fara sprijinul celorlalte componente ale armatei, situatie mai frecvent intalnita inainte de primul razboi mondial.
Bazele moderne ale constituirii si consacrarii Fortelor noastre Terestre pot fi plasate in timp inca in cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, ca urmare a procesului revolutionar de la 1848, a fauririi statului roman modern prin Unirea de la 1859 si a infaptuirii politicii militare a lui Al.I.Cuza.
Proclamata de Parlamentul de la Bucuresti la 9 mai 1877, independenta de stat a Romaniei urma sa fie consolidata prin participarea ostirii romane, implicit a Fortelor Terestre, la Razboiul ruso-turc, primul conflict armat de anvergura din epoca moderna a istoriei noastre militare. Romania dispunea, la acea vreme, de patru divizii de infanterie, grupate in doua corpuri de armata.
La inceputul primului razboi mondial, armata de uscat era structurata in: cinci corpuri de armata, 15 divizii de infanterie, doua brigazi de rosiori si cinci de calarasi, 25 regimente de artilerie si doua de geniu (cu batalioane de pionieri si pontonieri), semibatalioane de cai ferate, companii de telegrafie, sectii de aerostatie, de automobile si de porumbei.
Totodata, acest moment a marcat si aparitia distincta a unitatilor de arma (artilerie, cavalerie, geniu), desi acestea aveau mari unitati, unitati si subunitati inclusiv in structurile marilor unitati de arme intrunite. Se conturau si trupele celorlalte arme si specialitati carora astazi le spunem categorii de forte ale armatei: fortele aeriene si fortele navale.
In etapa actuala, Romania devenind din 2004 membru „de facto” al Aliantei Nord-Atlantice, Fortele Terestre constituie o componenta importanta a securitatii Romaniei prin relevanta misiunilor acestora pentru nevoile de securitate ale tarii, care sunt nemijlocit legate de capacitatea lor intrinseca de a actiona in toata gama operatiunilor militare. Mentinerea capacitatii de lupta a acestei forte, in prezent si in viitor, simultan cu transformarea sa intr-o forta militara pentru secolul XXI, cere un efort cumulativ pe termen lung, de timp si resurse. In acest context, Fortele Terestre vor continua sa fie puse in fata dificilei decizii de a mentine permanent echilibrul constant intre cerinte si resurse.
Prin alocarea resurselor necesare si punerea in aplicare a noii strategii de transformare, Fortele Terestre ale Armatei Romaniei vor deveni, mai mult ca oricand in istorie, un organism militar modern, cu o capacitate operationala similara fortelor terestre din armatele tarilor membre NATO, flexibile, suple si dinamice, apte sa dea o riposta eficace oricarei agresiuni armate la adresa securitatii Romaniei si de a-si indeplini cu profesionalism misiunile ce le revin din obligatiile militare internationale asumate de catre tara noastra.