În salba de locaşuri de cult ortodoxe brăilene, Biserica „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” se înscrie ca un reper important în istoria oraşului de la Dunăre. Biserica face parte din acel ansamblu de zidiri spirituale care au însoţit dezvoltarea oraşului de la Dunăre în secolul al XIX-lea, după eliberarea brăilenilor de sub dominaţie otomană.
Piatra de temelie a locaşului de pe strada Roşiori a fost aşezată la data de 8 septembrie 1872, prin strădania preotului paroh de atunci, Luca Dumitrescu. Lucrările de construcţie au durat cinci ani şi finalizarea lor a coincis cu un moment istoric extrem de important în viaţa românilor – proclamarea independenţei de stat a României. Astfel că la 20 mai 1877 lucrările de zidire erau isprăvite, târnosirea locaşului de cult având loc pe 20 iulie, în acelaşi an. Sfinţirea construcţiei a fost săvârşită de Preasfinţitul Melchisedec, episcopul de atunci al Dunării de Jos, majoritatea oficialităţilor oraşului fiind prezentă la acest eveniment extrem de însemnat pentru comunitatea locală. De altfel, 20 iulie este şi ziua marelui praznic ortodox al cinstirii Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, sfânt care, de atunci şi până astăzi, este ocrotitorul Bisericii.
Sfântul Ilie, foarte iubit de români în general şi de brăileni, în special, se identifică în spiritualitatea ortodoxă cu puterea credinţei şi a curajului mărturisirii. Trăitor cu 800 de ani înaintea Întrupării Mântuitorului, în vremea regelui Ahab, Sfântul Prooroc Ilie este chemat de Dumnezeu să mustre căderea în păgânism a regelui. Prorocul nu ezită să-şi primejduiască viaţa şi ceartă rătăcirea stăpânitorului lumesc. Mai mult, pedepseşte aspru poporul căzut în idolatrie şi făcând ca o mare şi cumplită secetă să se abate asupra evreilor timp de trei ani şi jumătate.Cu jertfa adusă pe muntele Carmel, Prorocul a dovedit că străvechea credinţă, pe care o apăra el, era credinţa cea adevărată. Poporul însuşi, văzând minunata dovadă a Prorocului, a strigat: „Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeul cel adevărat”.Iată, aşadar, ce model de bărbăţie, consecvenţă şi credinţă nezdruncinată şi-au ales brăilenii la 1877, anul împlinirii unui important deziderat naţional.
Aşa cum am arătat, sfinţirea bisericii s-a efectuat în ziua de 20 iulie 1877 de către preasfinţitul Melchisedec, episcopul Dunării de Jos, dar la început biserica nu a avut pictură, interiorul fiind foarte auster, existând doar icoanele care încadrau catapeteasma. Prin efortul preoţilor Luca Dumitrescu şi Voicu Vasilescu, este adus pictorul Dumitru Teodorescu, acesta zugrăvind interiorul în stil neobizantin. Acesta s-a făcut la anul 1879. Pictura a rezistat mai mult de jumătate de secol, dar a fost spălată şi refăcută în anul 1931 şi apoi, din nou, în anul 1960 de către pictorul Vasile Peşcu, când s-au mai executat şi alte lucrări de restaurare.
Începând cu1894, după scoaterea la licitaţie a unui teren aparţinând Bisericii, aşezământul va fi finisat, iar interiorul turlei celei mari pictat.
Planul bisericii este în formă de cruce, conform stilului bizantin, clădirea fiind construită din cărămidă arsă. Bizantin este şi superbul mozaic de pe fruntea locaşului, mozaic reprezentându-l, evident, pe Sfântul Ilie Tesviteanul. Turla bisericii s-a ridicat tot în acel an 1894, prin grija enoriaşilor locali, care reprezentau diferite categorii sociale, dar în special oameni de rând din cartier.
În timpul primului război mondial, în 1916, o unitate de artilerie rusă a tras mai multe salve în zonă, iar un obuz care a căzut la câţiva metri de biserică a provocat mai multe crăpături în pereţii edificiului. Restaurarea bisericii s-a realizat după câţiva ani, în anul 1920.
O altă încercare va veni peste Biserica Sfântul Ilie, odată cu seismul devastator din anul 1940. Turla cea mică s-a dărâmat, iar zidurile au fost serios şubrezite. Prin pronia divină şi cu paza Sfântului Proroc, biserica rămâne în picioare, iar în anul 1942 se efectuează mai multe reparaţii care modifică puţin şi arhitectura locaşului. S-au micşorat ferestrele, care erau prea mari, şi jumătate dintre ferestrele turlei sunt zidite. Lucrările capitale de reparaţie s-au săvîrşit în vremea parohiatului preotului Vasile Alexandrescu.
Biserica a fost resfinţită la data de 21 octombrie 1986 de către preasfinţitul episcop al Buzăului, Epifanie Norocel, în urma unor noi lucrări de consolidare şi restaurare a picturii.
Interesant este că, fiind situată într-o zonă greu de sistematizat de către fostele autorităţi comuniste, biserica şi-a putut păstra până astăzi grădina din jurul său, în suprafaţa de 310 m2. Locul unde este amplasată biserica, departe de tumultul urban, şi proximitatea acestei grădini îi dau senzaţia credinciosului sau pelerinului venit la închinăciune că se află într-un aşezământ monahal. Programul liturgic săptămânal, dar mai ales bucuria Hramului Sfântului Ilie Tesviteanul din 20 iulie, adună mereu, sub aripa ocrotitoare a Prorocului, sute de brăileni credincioşi, dornici să găsească pacea şi nădejdea mântuirii.