Chiar e un caz președintele CJ și PSD Brăila! Mai rar un asemenea personaj în zilele noastre! Este pur și simplu ”dezbrăcat” în fața oamenilor, dar pe măsură ce devine tot mai transparent, pe tot atât devine de violent. Bietul merceolog a ajuns la o ”demență” la care doar averea obținută prin brutalitate te poate aduce. Pentru că – nu știu dacă ați înțeles până acum – Gheorghe Bunea Stancu nu a făcut avere prin inteligență sau cine știe ce abilități manageriale, ci printr-o brutalitate ieșită din comun. La fel și în politică! Analfabet politic și prăbușit la limita agramatismului, ignorant până la beznă și incult până la a fi caraghios, Gheorghe Bunea Stancu a depășit toate aceste handicapuri prin brutalitate. Adevărul este că nici nu i-a ținut piept nimeni. Colegii lui din PSD pot invoca orice scuză: de la mai știu eu ce obscurități politico-financiare și până la vorba aia românească, de genul ”Lasă-l în plata Domnului, că vom scăpa noi de el!”. Dar nu ține chestia, pentru că nu, nu veți scăpa de el. Și nici profiturile grase pe care le-ați scos de pe urma lui nu se vor curăța de jeg. Așa e viața!
Acest personaj sinistru mi-a atras iarăși atenția în urma ultimelor lui ieșiri publice. E din ce în ce mai ”dement” în acțiune și din ce în ce mai brutal în bâiguiala aia pe care el, bănuiesc, o consideră ”declarație de presă”. Astăzi s-a stropșit la Alexandru Nazare, întrebând șmecheros ce-i cu Nazare ăsta, a ajuns și ăsta vreo mare ”sculă”? De la ”Îți dau două picioare în gură” și până la ”sculă” nu e decât distanța care consfințește statutul de derbedeu. Și poate că e greu de crezut, dar Gheorghe Bunea Stancu vrea să fie totul și nimic. Nu rezistă el să nu pară – ca în cazul acesta, de pildă – și ”șmecher de Brăila”. Oooo, evident, a jucat rolul marelui expert în administrație publică, a jucat rolul marelui politician, a jucat rolul marelui om de afaceri, a jucat rolul marelui om de sport, a jucat rolul făuritorului de cultură, a jucat rolul marelui pedagog, a jucat rolul marelui înțelept al cetății. Ce-i mai rămăsese? Păi rolul de ”șmecher de Brăila”! Ei, uite că-l joacă și pe ăsta!
După Bunea Stancu va rămâne o moștenire grea, mai grea decât a comunismului. E ca în fabula aia grecească cu tatăl care și-a crescut copiii numai în înjurături. Dar copiii s-au mărit, iar tatăl a îmbătrânit. Și a venit și momentul când, doborât la pat, tatăl le cere copiilor o cană de apă. Și cum se cere o cană de apă? Păi se cere frumos, cu rugăminți și cu glas domol. Dar copiii nu înțelegeau, ei știau doar de înjurături!
Cam asta a devenit și Brăila sub brutalitatea lui Gheorghe Bunea Stancu: o nesfârșită înjurătură fără cap și coadă!