Săraca presă socialistă, fără suportul unei dictaturi nu ar fi rezistat niciodată nicăieri. Iată o mostră de neputinţă pe care am dibuit-o într-un ziar brăilean tocmai de la 1915. Adevărul brăilenilor, el însuşi un oficios de stânga, sare în ajutorul surioarei Lupta, aceasta din urmă aflată în pragul falimentului. Adevărul se foloseşte de un mic tertip gazetăresc şi publică un articol semnat de un aşa-zis grup de ceferişti Brăileni. Aceştia sunt indignaţi peste măsură de lipsa de loialitate a majorităţii coledzilor, insensibili la prăbuşirea jurnalului care le susţine interesele. Dar să lecturăm articolul:
Ceferişti!
Dacă astăzi avem o situaţiune mai bunişoară (subtil diminutivul care exprimă starea socială a ceferiştilor…n.n.) faţă de trecut, s-o recunoaştem că aceasta se datoreşte ziarului nostru Lupta.
Dacă stagiile la avansare ni s-au micşorat, s-o recunoaştem că se datoreşte tot ziarului Lupta. Dacă am câştigat gratificaţiile, să mărturisim adevărul, că este o operă exclusivă a ziarului Lupta.
Dacă vedem o tratare mai umană din partea superiorilor noştri, şi dacă vedem că ameninţările nu mai curg cu nemiluita, ca altădată, s-o recunoaştem iarăşi că şi ziarului acestuia se datoreşte.
De mai bine de 3 ani de zile apără cu căldură cauza oropsiţilor de noi; prin el am câştigat atâtea avantaje, cât n-am putut câştiga în 30 de ani; prin el s-au desmorţit cunoştinţele noastre; el ne chiamă la lumină, la luptă şi la desrobire (observaţi forţa mesianică a ziarului de stânga n.n.), iar noi privim cu vitregie, cu nepăsare şi cu gelozie, toate sforţările supraomeneşti pe care acest ziar le face în folosul tuturor!
Noi, cei 36.000 de oameni, funcţionari ai CFR sorbim fiecare cuvânt ce se scrie şi cari vedem cu bucurie la apariţia fiecărui număr cît de bine, de demn şi de fumos este apărată cauza noastră, noi această armată de muncitori cinstiţi, oameni ai datoriei şi ai sacrificiului, nu putem fi în stare să-l susţinem?
Nu auziţi voi, nu vedeţi că nu ne cunoaştem datoria? De ce nu plătim abonamentele? De ce nu vă abonaţi cu toţii in corpore, de la cel mai mare până la cel mai mic? (“cel mai mare” însemnând, de bună seamă, şeful/şefii, adică tocmai aceia care sunt în conflict cu ziarul care apără interesul “celor mici” n.n.)
Nu e ruşinos ca să nu puteţi plăti un 5 lei pe an, sumă pe care la un caz de amendă o plătiţi fără a protesta? S-a încercat să se găsească numai 100 de inşi, din 36.000 pentru ca să-l susţină, şi în 3 luni de zile nu s-au putut găsi! Ce ruşinos lucru, şi cât de ingraţi suntem! (iată că la comunişti merge şi şantajul sentimental, nu doar forţa bâtei, n.n.).
Noi, un grup de ceferişti din Brăila, ne-am hotărât să ne adresăm prin aceste rânduri, colegilor noştri din toată ţara cu următoarea propunere:
Fiindcă ziarul Lupta a fixat de la 1/14 Mai 1915 ca ultimă zi a înscrierii în liga celor 100 de oameni hotărâţi, noi propunem ca, la această dată, toţi ceferiştii din toată ţara să trimeată ziarului nostru (aici s-au dat de gol,nu mai “vorbeşte” grupul de ceferişti, ci de-a dreptul grupul de gazetari stângişti, n.n.) o sumă echivalentă cu leafa pe o zi, pentru a dovedi lumii, că nu 100, ci 36. 000 de ceferişti recunoaştem munca rodnică a ziarului Lupta, prin donarea lefii de o zi, în folosul ziarului cu care nădăjduim să câştigăm şi ceia ce mai avem de revendicat. Trăiască Lupta!
Un grup de ceferişti Brăileni
Na, să mai spuneţi că brăilenii sunt oameni inerţi şi lipsiţi de vocaţia acţiunii.
În încheiere, noi le propunem cititorilor noştri un mic concurs de creaţie literar-jurnalistică: redactaţi în câteva rânduri deznodământul acestei poveşti de dragoste neîmplinită între ceferiştii brăileni şi ziarul Lupta. Cea mai bună creaţie va fi premiată cu sincere felicitări din partea semnatarului materialului de faţă. Succes!