Nu m-am putut desprinde de Adevărul Brăilenilor din 20 iulie 1915, pentru că pe prima pagină am găsit un alt material care m-a „furat” prin titlu şi m-a păcălit prin conţinut. Avocatul brăilean C.C. Sculi, proprietar şi director al jurnalului, publică o diatribă cu un titlu care te face să crezi că în sediul primăriei locale de atunci se petreceau lucruri de nepovestit. Ce vă zice titlul „Localul Primăriei transformat în oficiu de nebuni”? Vă spune că e o grozăvie ce se petrece în administraţia locală… Articolul începe furibund, continuă devastator şi se dezumflă la capitolul „numeroaselor” dovezi de ticăloşie, care nu sunt nici prea… dovezi, nici prea convingătoare. Aşadar…
Localul Primăriei transformat în oficiu de nebuni
De la prima zi a instalărei cohortei actualului Consiliu Comunal compusă din toate lepădăturile, adunăturile şi leprele „Alexiste”, s-a observat că ea nu este călăuzită de alte sentimente, de cât pur demagogice şi antagoniste intereselor gospodăriei comunale şi a mulţimei celor mulţi şi nevoiaşi ce constituie plebea oraşului nostru.
Atitudinea acestor mişei intitulaţi Consilieri Comunali e deopotrivă asemănătoare cu acelor descreeraţi, demni de a fi găzduiţi la ospiciul de nebuni „Mărcuţa”, ori la casa de corecţiune „Văcăreşti”, iar necum să stea în fruntea gospodăriei comunale pe care zilnic o jefuesc în dauna poporului.
Dovezi evidente în această privinţă avem destul de numeroase, iar cele mai sdrobitoare la ordinea zilei sunt chestiunile: zahărului şi mai ales a împroprietărirei mulţimei nevoiaşă din popor, cari vor rămâne sădite în inimile lor ca o amintire eternă de jale şi suspin şi vor constitui pentru viitor o ruşine fără pereche în analele Brăilei.
C.C. Sculi, Avocat
Acuma dacă aţi citit, v-aţi prins, articolul duhneşte bine, da’ bine de tot, a socialism din ăla, cu faţa umană.