Din tot scandalul Bercea Mondial-Mircea Băsescu avem, până acum, un detaliu mare şi lat, un adevăr neîndoielnic: că o fi sau nu vinovat de trafic de influenţă, un lucru e clar, acela că, prin asocierea cu un mutant interlop precum Sandu Anghel, Mircea Băsescu iese în rolul unui inept feroce care a făcut să explodeze pe imaginea fratelui său o bombă cu lături.
Mai interesantă mi se pare, însă, situaţia lui Bercea Mondial decât cea a lui Mircea Băsescu, pentru că deschide perspectiva unei reţele interminabile de ciraci. Despre monstrul analfabet din Slatina se cunosc, în mare, următoarele informaţii: e mare, gras şi, dacă-l calci pe nervi, bagă – hârşt! – cuţitul în tine cât ai zice peşte; într-o zi, prin magie, familia lui Bercea Mondial se metamorfozează dintr-o familie săracă lipită pământului, care trăia în nişte cocioabe sinistre, într-o mândră familie posesoare de vile cu turnuleţe, acumulând 50 de construcţii luxoase; majoritatea imobilelor au fost ridicate fără autorizaţie de construcţie, fapt care i-a adus doar câteva amenzi acumulate de 700.000 de lei şi vreo 30 de procese cu Primăria Slatina-Olt, dar nu-i bai; Bercea Mondial se transformă din muritor de foame în interlop extrem de influent după ce prăduieşte vechile silozuri ceauşiste din Drăgăşani, Caracal şi Slatina, şinele CFR şi sistemul de irigaţii al râului Olt şi le vinde la fier vechi, extinzându-şi apoi, treptat, afacerile în domeniul imobiliar, trafic cu maşini de lux, camătă, mă rog, chestii hollywoodiene; a fost prieten cu magistraţi cu greutate în justiţie; i se spune “Regele banilor”; avea, în 2012, o avere estimată la 4 milioane de euro, însă unii spun că, de fapt, averea lui reală ar fi de peste 15 milioane de euro; are în palmares peste 100 de plângeri penale depuse, în mare parte, pentru evaziune fiscală făcută pe bandă rulantă, dar nu s-a ales decât cu nişte amărâte de amenzi; e înrudit prin botezuri şi alte soiuri cu nume grele: Theodor Stolojan, Maria Huza, Sofia Mariana Moţ (judecător la Tribunalul Olt), Gheorghe Brenciu (a ocupat funcţia de prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt), Gabriel Diaconu (ex-viceprimar de Slatina), Nicolae Grădinariu (ex-prefect de Olt) şi, bineînţeles, Mircea Băsescu.
În ceea ce priveşte porecla sa “zeiască”, circulă diverse ipoteze de provenienţă, iar una dintre ele ne trimite la un personaj de la începutul anilor ’90: Florian Bercea, ministru al Bugetului în perioada 1991-1992, secretar de stat în Ministerul Finanțelor Publice între 1990 şi 1991 şi Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al României în Republica Africa de Sud din 1994 şi până în 1996. Povestea zice că Florian ăsta i-ar fi năşit pe unul dintre puradeii lui Sandu Anghel şi că aşa şi-ar fi luat mafiotul din Drăgăneşti-Olt “numele de scenă” Bercea. Ipoteza aceasta ne mai spune că provenienţa adjectivului “Mondial” din porecla sa ar avea legătură cu Theodor Stolojan, care i-a botezat şi el un puradel lui Sandu Anghel, pe Prinţişor. La acea dată, Stolojan se pregătea să plece la Banca Mondială şi uite aşa, cică, s-ar fi auto-anexat Mondial după Bercea, rezultând o ditamai oroarea.
Lăsând deoparte felul în care şi-a făcut averea Bercea Mondial, ceea ce trage acum un semnal de alarmă este faptul că de această avere exorbitantă, deşi există dovezile a peste 100 de plângeri penale, ale lipsei de autorizaţii de construcţie şi ale unei ample cauzalităţi de corupţie indubitabilă, nimeni nu se atinge. Este inadminisibil ca un stat blindat cu un asemenea aparat de supraveghere fiscală să invoce imposibilitatea verificării averii lui Bercea, este inadmisibil să nu-şi poată produce “metoda” necesară pentru a ţine sub lupă veniturile nedeclarate la Fisc, pe care justiţia, într-o lume nu ideală, ci normală, ar trebui să le confişte apoi. În 2006, dacă nu mă înşeală memoria, Sebastian Bodu, ocupând la acea vreme funcţia de şef al Fiscului, a încercat în van şi cu preţul unui scandal de proporţii să impună taxarea de către Fisc a oricărui fel de venit, iar dacă banii proveneau din infracţiuni, să fie sesizat Parchetul, care ar fi putut să meargă de la urmărirea penală până la confiscarea averii ilicite. De altfel, într-o intervenţie recentă pentru ziare.com, Bodu a explicat că la rădăcina acestei imposibilităţi invocate de ANAF în a urmări banii proveniţi din infracţiuni precum cele săvârşite de Bercea Mondial se află o “vină colectivă”. Bodu explică: “E o vină colectivă pentru că, presupunând că s-ar ajunge la o confiscare a acestor averi de către justiţie, valorificarea lor se face deschis, numai că în cazul acestor clanuri de rromi, nu ai cum să le execuţi bunurile, şi vă spun asta din proprie experienţă, de când lucram la ANAF. Sume în conturi nu au, pentru că ei nu umblă cu conturi, banii sunt cash şi nu se ştie pe unde şi-i ascund, poate şi-i îngroapă. Maşinile sunt de multe ori cu numere de Spania, de Bulgaria sau cine ştie, iar casele sunt construite fără autorizaţie şi neîntabulate. Deci nu îi poţi executa silit. De aia spun că e o vină concertată. De exemplu, casele alea nu trebuiau construite, iar acum primarul ar trebui să le demoleze. Are curaj să facă asta vreun primar? Sunaţi-l pe primarul din Strehaia şi întrebaţi-l dacă are curaj să le demoleze casele”. O contribuţie semnificativă la toată această harababură a cercetării fiscale vizează, potrivit lui Sebastian Bodu, şi un deficit de informatizare a ANAF-ului: “ANAF-ul, de exemplu, nu are un sistem informatic compatibil cu cel al directiilor de taxe şi impozite locale de la primării. Nu pot vedea unii ce fac ceilalţi, pentru că fiecare şi-a făcut propriile licitaţii, au sisteme şi softuri diferite şi asta înseamnă că pierdem o grămadă de bani”
Bun, asta în legătură cu buba fiscală a situaţiei. Dar DIICOT-ul, DIICOT-ul ce face? DIICOT-ul ar trebui să fie primul care să se ocupe de cauterizarea din faşă a unor asemenea clanuri interlope, dar, din câte se pare, acţiunile în forţă ale mascaţilor care intră sprăgându-le cu bocancul uşile nu par a se rezuma, până la urmă, decât la un spectacol fioros de majorete, căci nu numai rapiditatea cu care se extind şi se înmulţesc aceste clanuri, ci şi faptul că după descinderi nu se mai ştie mai nimic despre cum evoluează eradicarea lor, ne indică mai mult un simulacru la acest nivel de justiţie. Şi dacă vina este colectivă, şi dacă DIICOT-ul practică ghiduşia cinematografică, atunci cum să nu te gândeşti că (1) dacă nu şi-ar fi înjunghiat nepotul, Bercea Mondial n-ar fi fost nici astăzi după gratii şi (2) că atâta timp cât sistemul de “gineală” fiscală este gândit atât de anapoda, Bercea Mondial a fost dozator baban de money, money, money pentru diverşi politicieni care, iată, apar acum în topuri extravagante alături de căpcăunul cu turnuleţe?