Aseară, unul dintre titanii literaturii universale, unul dintre cei mai semnificativi romancieri ai secolului XX, scriitorul columbian Gabriel Garcia Márquez, laureatul Premiului Nobel pentru literatură pe 1982, s-a stins din viaţă la vârsta de 87 de ani, în reşedinţa sa din Ciudad de Mexico, în prezenţa soţiei şi a celor doi fii ai săi.
Din 1999, Márquez suferea cancer limfatic, boală care s-a complicat recent, pe fondul unei pneumonii.
Gabriel Garcia Márquez s-a născut pe 6 martie 1927, în localitatea columbiană Arataca.
Vestea morţii romancierului s-a răspândit imediat în mass-media şi pe reţelele de socializare, fiind primită cu regrete de personalităţi din toată lumea, care şi-au exprimat admiraţia faţă de inconfundabilul jurnalist şi scriitor columbian.
Fostul preşedinte al Statelor Unite Bill Clinton, care era prieten cu scriitorul columbian, potrivit latino.foxnews.com, citat de Mediafax:
De când am citit „Un veac de singurătate”, acum mai bine de 40 de ani, am fost de fiecare dată uluit de darurile sale unice de imaginaţie, claritate în gândire şi sinceritate emoţională. A surprins durerea şi bucuria umanităţii noastre atât în decoruri reale, cât şi magice. Am fost onorat să fiu prietenul lui şi să îi cunosc inima minunată şi mintea genială timp de mai mult de 20 de ani. Gândurile mele se îndreaptă către Mercedes şi familia sa şi către prietenii şi admiratorii săi din Columbia şi din întreaga lume.
Preşedintele Ecuadorului, Rafael Correa:
Rămas-bun până la victorie, dragă Gabo.
Scriitorul peruan Mario Vargas Llosa, de asemenea laureat al Premiului Nobel:
Un mare scriitor a murit. Munca sa a oferit promovare şi prestigiu literaturii. Romanele sale vor supravieţui şi vor continua să strângă cititori pretutindeni. Transmit condoleanţele mele familiei.
Scriitorul nicaraguan Sergio Ramirez Mercado:
Avea capacitatea de a vedea poveşti pe care mulţi dintre noi le avem în faţă şi nici măcar nu le observăm. Era unic în acest fel.
Rockerul columbian Juanes, pe contul său personal:
Cel mai mare dintre ei s-a dus, dar lucrările sale literare nemuritoare rămân. Mulţumesc, Gabriel García Márquez.
Juan Manuel Santos, preşedintele Columbiei, a scris pe Twitter:
Un veac de singurătate şi tristeţe în faţa morţii celui mai mare columbian din toate timpurile. Solidaritate şi condoleanţe lui Gaba şi familiei. Uriaşii nu mor niciodată.
Fostul preşedinte columbian Alvaro Uribe Velez:
Maestre, García Márquez, îţi rămân recunoscător pentru todeauna. Milioane de locuitori ai planetei s-au îndrăgostit de ţara noastră prin magia rândurilor tale literare.
Gabriel Garcia Márquez a fost un maestru al „realismului magic”, reflectând în textele sale „viaţa şi conflictele unui întreg continent”, susţine Academia Nobel.
Romancierul columbian şi-a început cariera literară publicând o serie de volume de non-ficţiune, foarte bine primite de critică, dar şi nuvele. Însă romanele au fost acelea care i-au adus recunoaşterea criticii literare şi o faimă c0mercială răsunătoare. Printre cele mai celebre romane din opera sa literară se numără „Un veac de singurătate” (1967), „Toamna patriarhului” (1975), „Cronica unei morţi anunţate” (1981), „Dragostea în vremea holerei” (1985), „Generalul în labirintul său” (1989) sau „Povestea târfelor mele triste” (2004).
Nucleul dur al operei márqueziene: tema singurătăţii.
Gabriel Garcia Márquez este considerat cel mai popular scriitor de limbă spaniolă de după Miguel de Cervantes, autorul lui „Don Quijote de la Mancha”, atingând un nivel de celebritate comparabil cu al unor munţi de faimă literară precum Mark Twain sau Charles Dickens, iar cărţile sale de ficţiune au depăşit în clasamentul vânzărilor toate volumele publicate în limba spaniolă cu excepţia Bibliei. De pildă, „Un veac de singurătate”, publicat în 1967, s-a vândut în peste 50 de milioane de copii pe plan mondial şi a fost tradus în 25 de limbi străine.
Autodidact fervent, Márquez spunea:
Am început să scriu din întâmplare, poate numai pentru a-i demonstra unui prieten că generaţia mea era capabilă să producă scriitori; apoi am căzut în capcana de a scrie mai departe din plăcere, iar mai târziu, în altă capcană, şi anume, că nimic nu-mi plăcea mai mult pe lume decât să scriu.
Scriitorul mare din el a fost dublat şi de un talent jurnalistic pe măsură, totul concurând, în 1982, cu Premiul Nobel pentru Literatură. Ca jurnalist, Gabriel Garcia Márquez a fost renumit pentru angajamentele sale politice foarte ferme, care se evidenţiau mai ales prin articolele sale de presă extrem de critice la adresa liderilor politici sud-americani. Pasiunea sa pentru jurnalism s-a aprins în anii studenţiei, când Márquez a renunţat la facultatea de drept, pentru a se avânta în lumea turbulentă a gazetăriei, nemanifestând încă de la început nicio reţinere în criticile formulate la adresa politicii interne şi externe a Columbiei. Ca mulţi scriitori din generaţia sa, şi Gabriel Garcia Marquez a fost asimilat de către politicienii de stânga din America Latină de pe poziţiile unei voci eroice, fiind cunoscută achiesarea sa la viziunile liderului revoluţionar cubanez Fidel Castro.
În 1994, romancierul columbian a înfiinţat Fundaţia Iberoamericană pentru Noul Jurnalism, care oferă pregătire şi organizează concursuri cu scopul de a creşte standardele din domeniul jurnalismului narativ şi al celui de investigaţie din întreaga Americă Latină.
În 1998, când depăşise deja vârsta de 70 de ani, Gabriel Garcia Marquez şi-a văzut împlinit un vis de o viaţă, după ce a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni de la publicaţia columbiană Cambio, cu banii obţinuţi pentru Premiul Nobel. Înainte de a se îmbolnăvi de cancer limfatic, în 1999, romancierul sud-american a contribuit adeseori la conţinutul publicat în acel săptămânal de limbă spaniolă.
La acea vremea, Gabriel Garcia Marquez declara:
Sunt un jurnalist. Am fost întotdeauna un jurnalist. Cărţile mele nu ar fi putut să fie scrise dacă nu aş fi fost un jurnalist, pentru că tot materialul din ele a fost inspirat de realitate.
În 1958, s-a căsătorit cu Mercedes Barcha, cu care a avut doi fii, Gonzalo şi Rodrigo Garcia, cel din urmă devenind un apreciat regizor.
Ultima apariţie publică a lui Marquez a avut loc pe 6 martie, când scriitorul a stat la poarta reşedinţei sale din Ciudad de Mexico, unde locuia de peste 30 de ani, pentru a-i primi pe jurnaliştii veniţi în vizită cu ocazia aniversării sale. Scriitorul şi-a întâmpinat oaspeţii zâmbitor, a primit cadouri şi a acceptat să se lase fotografiat, fără a acorda însă interviuri.
Odihneşte-te în pace, Gabo!
Semnat,
Echipa ProBrăila.