Biserica Sfântul Nicolae din Brăila este, ca vechime, al doilea aşezământ creştin-ortodox, după eliberarea Brăilei de sub dominaţia turcilor. De existenţa Bisericii se prinde şi numele personalităţii profesorului Ioan Penescu . Arhitectura locaşului de cult este eclectică, îmbinând elementele neogoticului cu cele ale civilizaţiei răsăritene. Biserica de pe Ana Aslan aduce de ziua hramului, pe 6 decembrie, mii de credincioşi într-un pelerinaj al bucuriei sărbătorii şi al nădejdii de mântuire prin mijlocirea “Sfântului Nicolae” (ocrotitor al oraşului şi judeţului Brăila).
Ca loc emblematic în spiritualitatea creştin-ortodoxă de la noi, Biserica „Sfântul Nicolae” din Brăila îşi are începuturile în anul 1835, când este aşezată piatra de temelie a celui de al doilea locaş de cult ortodox din Cetate după emanciparea Brăilei de sub dominaţia otomană (1829). Actualul edificiu nu este cel ridicat între 1835 – 1839, întrucât un incendiu devastator a distrus Biserica de pe fosta stradă Iancu Slătineanu, astăzi Ana Aslan. Acest eveniment nefericit se întâmpla în anul 1860, dar prin mobilizarea exemplară a enoriaşilor şi prin sprijin guvernamental, locaşul renaşte începând cu anul 1861, fiind construită o nouă biserică după planul arhitectului Dimitrie Poenaru. Târnosirea Bisericii „Sfântul Nicolae” se va face în anul 1864, brăilenii dobândind astfel unul dintre cele mai frumoase aşezăminte de rugăciune, la vremea aceea fiind şi cea mai înaltă construcţie din oraş. Ca amănunt interesant, pompierii din Cetate foloseau turnul clopotniţei împodobit cu ceas, ca punct de observaţie pentru intervenţii în caz de incendiu.
Atât prin dimensiunile şi frumuseţea ei arhitectonică, dar mai cu seamă prin importanţa pe care i-o acordă credincioşii evlavioşi, Biserica devine curând, la 1894, catedrală a oraşului.
Întorcându-ne puţin la momentul sfinţirii primei construcţii a Bisericii, ne facem o datorie de onoare în a aminti numele unei personalităţi remarcabile care a influenţat decisiv viaţa culturală şi spirituală a Brăilei. Este vorba de profesorul Ioan Penescu, întemeietorul şcolii brăilene şi epitrop al Bisericii “Sfântul Nicolae” între anii 1841 – 1843. Deşi există încă discuţii, majoritatea specialiştilor admit că prima tipăritură brăileană a fost “Cuvânt la sfinţirea Bisericii Sfântului Nicolae din Oraşul Brăila”, discursul care a văzut lumina tiparului fiind rostit chiar de autorul ei, profesorul Ioan Penescu. Dascălul care a servit interesele Brăilei cu un lăudabil devotament timp de 12 ani, este şi cel care înfiinţează prima tipografie şi editează la 1839 jurnalul comercial “Mercur”. Se face de asemenea cunoscut şi prin munca de traducător, tălmăcind din limba franceză lucrări morale despre practicarea virtuţii.
Revenind la cea de a doua perioadă a istoriei locaşului, când o altă Biserică se ridică pe temelia celei mistuite de flăcări în 1860, aceasta, cum spuneam, devine repede un simbol al oraşului şi astfel este considerată şi astăzi, deşi nu mai are statutul de catedrală a urbei.
Arhitectura Bisericii este una nu doar impozantă, ci extrem de bine integrată într-un spaţiu împânzit cu clădiri ce datează din mai multe perioade de dezvoltare a oraşului, cu stiluri arhitectonice dintre cele mai diverse, oferind însă privitorului o imagine a armoniei spaţiului. Imagine care, încet dar sigur, începe să fie maculată de apariţia în zonă a unor construcţii de cel mai prost gust posibil.
Biserica “Sfântul Nicolae” este construită pe temelie de piatră, cu zidărie de cărămidă. Stilul impus de arhitectul Dimitrie Poenaru este de influenţă apuseană, neogotică. Mozaicul de deasupra uşilor de la intrare, reprezentându-l pe Sfântul Nicolae, arhiepiscop al Mirelor Lichiei, este însă o lucrare în cel mai pur stil bizantin, fiind practic pecetea tradiţiei răsăritene aşezată pe un corp ce aminteşte, cum spuneam, de arhitectura Vestului european.
Pictura interioară a fost realizată de pictorul Petre Alexandrescu, acelaşi zugrav care a executat pictura mănăstirii bucureştene Antim. La fel ca şi în cazul arhitecturii, stilul iconografiei are puternice influenţe apusene, pictorul folosind o tehnică ce aminteşte de renascentismul italian. Lucru explicabil, mai ales că Petre Alexandrescu studiase pictura la Academia din Roma.
Ca un amănunt absolut important, trebuie subliniat faptul că intrarea în Biserică este străjuită, de-a stânga şi de-a dreapta, de două cruci albe, din marmură, două ofrande aduse unor martiri. Pe crucea din stânga se află încrustate, spre nemurire, numele preoţilor ortodocşi brăileni care au cunoscut mucenicia temniţelor comuniste. Este absolut necesar să amintim aici pe cei care nu au făcut niciun compromis cu un regim despotic şi absurd, slujind până la capăt Adevărului, adică lui Hristos: Pandele Mateescu, Pavel Lupu, Gomolea Anghel, Istrati Cristescu, Constantin Noapteş, Ştefan Cârlan, Gheorghe Andronescu, Gheorghe Angelescu, Alexandru Georgescu, Dobrin Bănuţ, Constantin Frăţilă, Constantin Constantin, Mihai Vasile, Dumitru Vlad, Alexandru Chiscăneanu. La piciorul crucii este trecut, separat, numele preotului ortodox martir Dobre Rizea, asasinat într-o scară de bloc din Brăila, pe 26 aprilie 1989. Mucenicul Dobre Rizea avea 38 de ani, refuzase colaborarea cu Securitatea şi era într-un război al cuvântului cu sectanţii iehovişti. Nici până astăzi nu au fost limpezite împrejurările morţii martirice ale mucenicului brăilean Dobre. Iată, aşadar, că în sinaxarul sfinţilor români din închisorile nu lipsesc nici brăilenii care au salvat onoarea poporului român.
Pe crucea din dreapta intrării în Biserică se află scrise numele celor care au fost martirizaţi în decembrie 1989, brăileni au ieşit în stradă sperând într-o reală schimbare a regimului urii şi a minciunii.
Biserica “Sfântul Nicolae” din Brăila a fost dintotdeauna foarte iubită de credincioşii ortodocşi care găsesc aici liniştea rugăciunii Sfintelor Liturghii duminicale, dar şi alinare sufletească în orice altă zi a săptămânii. Mai cu seamă că dimineţile şi serile sunt destinate rugăciunilor de dezlegare, slujbelor de Acatist ale Maicii Domnului, Sfântului Nicolae sau a Sfântului Cuvios Antonie cel Mare.
Hramul anual al Bisericii din 6 decembrie, strânge aici mii de credincioşi, pentru că fiecare sărbătoare a Sfântului Nicolae este marcată de închinarea la moaştele Arhiepiscopului Mirelor Lichiei, aducerea lor fiind un prilej de bucurie duhovnicească deosebită şi de manifestare a unei adânci evlavii. Se poate spune că la 6 decembrie, la Brăila se repetă, la o scară mai mică, procesiunile religioase asemănătoare celor de la Iaşi, la Sfânta Cuvioasă Parascheva sau de la Bucureşti, la moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou de la Basarabi.
De altfel, pentru foarte mulţi brăileni, mai ales pentru cei din Centrul istoric al urbei, această Biserică rămâne în continuare catedrala oraşului, mai cu seamă că Sfântul Nicolae a fost proclamat, din anul 1993, patronul oraşului şi al judeţului Brăila.
* Material publicat şi în ediţia tipărită a publicaţiei ProBrăila.