
PSD s-a remarcat întotdeauna printr-un aer de camaraderie „romantică” întru infracţionalitate a membrilor de partid atunci când unul dintre ei a ajuns la un pas de zdup sau în orice alt tip de probleme cu legea pasibile de a-i anihila statutul politic. Stare de lucruri care, însă, pare a nu mai fi valabilă şi la Brăila. Evident, mă refer la cazul lui Gheorghe Bunea Stancu.
E clar că asistăm la declanşarea unui buton de panică în PSD după clătinările spectaculoase ale unor munţi de mafiotism precum Nicuşor Constantinescu, Mazăre sau, mai nou, Marian Oprişan. La Brăila? Alarma urlă, dar nu prea zăresc scuturi umane în faţa lui Bunea Stancu, în jurul căruia laţul penal a început să se strângă cu o forţă ce părea, până mai ieri, inimaginabilă. Ce vreau să spun? Vreau să zic că, din afara PSD Brăila, poziţia lui Stancu se vede pe o pe falie ce miroase puţin a conjuraţie internă. Ciracii şefului PSD Brăila îşi ascut cuţitele pentru înjunghierea finală a căpeteniei lor? Dacă e să ne orientăm după parlamentarii partidului său, ipoteza aceasta devine mai mult decât grăitoare. Rizea ca Rizea – e cunoscută setea lui „Cristi Ferrari” de a dănţui cu chiuit de amazoană pe mormântul politic al lui Stancu -, dar ce se întâmplă cu ceilalţi? Unde este Ion Rotaru, de pildă? Ce-i cu neutralitatea asta misterioasă a celui care avea drept pasiune centrală a vieţii curăţatul scamelor de pe umerii şefului său de partid? Nutreşte oare domnul senator dorinţe neortodoxe, coace planuri de prohod? Dar Mihai Tudose? La cât de adânc tace Tudose, e inevitabilă viziunea degetelor sale dând o mână consistentă de ajutor la împletirea ştreangului iscălit cu numele boss-ului care i-a garantat funcţia în Parlament. Oricum, e uimitor că încă memoria mea îl depistează pe Mihai Tudose, căci la cât de absent este de pe scena politică locală şi la cât de „subpământeană” îi este activitatea parlamentară, e dificil să nu te suspectezi de delir când îţi răsare în minte numele său. Dar tinerelul Marian Dragomir? Vrea oare s-o apuce aşa, din fragedă tinereţe, pe calea debarcării creatorilor săi? Până acum, singurul ajutor „de imagine” de care are parte Stancu provine dintr-un alt partid: din PNL Brăila, de la Vasile Varga, „geamănul” său conflictual de dominaţie locală.
Stancule, cred că a venit şi pentru tine vremea înţelepţirii. Înţelepciunea nu poate exista decât pe bază de luciditate a diferenţelor. Acum, spune şi tu, cum e mai bine: să te duci la fund înfrânt doar de justiţie sau să te duci la fund înjunghiat de cei pe care i-ai făcut „oameni”? Tu ştii, barosane, că te afli într-o situaţie de alegere biblică?
