De la punct încolo, realitatea, când este mutilată de o evidenţă grosieră a anomaliei, te împiedică să i te mai adresezi unui om pe numele său adevărat, oricât te-ai strădui să păstrezi o boare de colocvialitate. De aceea, poate că cel mai indicat apelativ pentru preşedintele CJ Brăila ar fi „Băi, penalule!” şi mai puţin Gheorghe Bunea Stancu. De ce „Băi, penalule!”? Pentru că este „Băi, penalule!”. Într-o conştiinţă publică sănătoasă, numele de Gheorghe Bunea Stancu ar fi trebuit să se estompeze de mult în numele de „Băi, penalule!”. Când eşti de fel o brută sudezvoltată moral, nu mai poţi măsura corect diferenţa dintre ceea ce vrei să pari şi ceea ce eşti, instanţele astea două se amestecă într-un melanj toxic care îngână halucinaţia şi fac din tine o artă a mizeriei.
Te-ai fi aşteptat ca după explozia buboiului în conflictul preşedintelui CJ cu Prefectura, în fapt o simplă interfaţă a unei dispute cu altă destinaţie – adică Victor Ponta, Stancu să lase ciocul mic, pentru că ceea ce scoate la iveală această situaţie este faptul că mahărul judeţului este privit la centru ca un nimeni la ora decapitării. Dacă nici acum, când cei de la centru, într-o nuditate totală a gestului, au indicat că pârghiile de acţiune ale acestuia la nivel guvernamental sunt aproape zero, aşadar, dacă nici acum nu se înţelege că toate promisiunile electorale ale lui Stancu nu au nicio bază reală de materializare şi că, în consecinţă, Brăila e trasă pe linie moartă, atunci înseamnă că, într-adevăr, suntem cu toţii o adunătură de… mă abţin. Şi ce dacă vine Ponta la Brăila? E irelevant. Poate că vine ca să-i pună live bocancul pe gât “răzvrătitului” şi nu pentru altceva. Sau poate că vine să-i facă pe plac, dar numai prin vorbe, de amorul fumigenelor electorale (podul, aeroportul, bla, bla, bla) că, oricum, tot n-o să-i iasă şmenul dorit la Prefectură. Aveţi cumva impresia că bulversarea coşmarescă prin care trece sosia constănţeană a lui Stancu, Nicuşor Constantinescu, în faţa mutărilor spectaculoase de destin penal, sau Mazăre, n-ar trebui să ne dea înţeles că, odată terminat cu ăştia doi, preşedintele CJ Brăila nu va fi următorul pe listă? Deriva lui Stancu e mai vizibilă ca oricând, a luat-o rău de tot pe arătură. Nici bine nu s-a stins conflictul cu datul picioarelor în bot jurnaliştilor, că deja îl şi paşte un alt scandal media cu bătaie naţională. Evident, e de înţeles derapajul său clinic în chestiunea Prefecturii. Prefectura verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului local sau ale primarului. Când, penal fiind, dovedit în două procese pierdute, eşti şi şeful judeţului şi colectezi cu lopata contractele pe bani publici pentru firmele tale, evident că pierderea unui asemenea pion juridic precum Prefectura te aduce la turbare, căci asta înseamnă că “băeţii” de la Bucureşti vor să-ţi stopeze controlul asupra avizelor de legalitate. În traducere liberă: Eşti pe făraş, Gogule! Iar în traducere inevitabilă: Las-o mai moale cu tropăitul prin palat, cu grevele şi cu datul Prefecturii afară, că, micuţule, nu uita, eşti penal, adică oricând poţi aluneca pe coaja aia de banană şi, cât ai zice „Mamă, nu mă lua!”, te poţi trezi captiv la mititica!
Oricum, mult tupeu de borfaş pe capul lui dom’ preşedinte! Cum să nu-l consideri un vârf al antropologiei politice? Poate că, la stadiul de „Băi, penalule!” fiind, mulţi ar fi ales calea fantomatică, târâtul pe lângă ziduri, mersul cu punga pe cap în zone de umbră şi penumbră, datul la fund. Însă nu e ăsta şi cazul lui dom’ preşedinte! Precambrian în contact cu prezenţa feminină, Stancu s-a hotărât să-şi verse năduful pe Simona Drăghincescu. Las deoparte cocălăreala ofensivei, mă voi concentra strict asupra raportului de specificitate. Raportul de specificitate este ceea ce, în antropologia politică, aranjează obiectele pe raft la locul meritat. Ce ne spune raportul de specificitate? Raportul de specificitate ne spune că nu un preşedinte de consiliu judeţean a atacat un consilider local candidat la alegerile europarlamentare, ci un penal, un puşcăriabil a sărit la gâtul unei persoane fără probleme penale.