Ca să vorbesc astăzi despre Brăila, sunt nevoit să încep prin a spune ceva despre… Fălticeni. Fălticeniul este un târguşor din nordul Moldovei care, din punct de vedere cultural-spiritual, este un veritabil fenomen. Ne rezumăm a spune că Fălticeniul a dat până acum vreo 16 academicieni culturii naţionale. Aici s-au născut Lovineştii, aici a trăit mult timp Sadoveanu, aici a creat Irimescu etc. Aici există o Galerie a oamenilor de seamă, Muzeul de artă “Ion Irimescu” şi – atenţie! – Muzeul Apelor “Mihai Băcescu”. Eu despre Muzeul Apelor vreau să vorbesc puţin.
A fost înfiinţat la Fălticeni, încă din anul 1914, de către prof. Vasile Ciurea. Actualul muzeu este însă opera academicianului Mihai Băcescu, oceanolog, care l-a reînfiinţat în anul 1982. Este un punct de atracţie turistică excepţional. În anul 2002, de exemplu, Muzeul Apelor a fost vizitat de 24. 682 persoane, în condiţiile în care târgul Fălticeniului are o populaţie de 24. 619 locuitori. Foarte probabil, ideea de a avea un muzeu al apelor la Fălticeni, nu ţine doar de pasiunea pentru hidrobiologie a unor cărturari locali, ci şi de existenţa, la marginea orăşelului, a unui iaz care se întinde pe vreo 700 de hectare şi pe care plutesc plictisite câteva sute de raţe suliţar şi raţe fluierătoare.
Şi acum, despre Brăila. Mi-e ciudă că pe noi nu ne inspiră deloc vecinătatea unui fluviu continental, un dar divin care nu ne-a fost oferit întâmplător. În fond, e un talant pe care suntem datori să-l înmulţim.
Acuma nu e musai să luăm pilda Fălticeniului, avem exemple mai apropiate: Tulcea şi Galaţi. Şcolile generale din Brăila organizează periodic excursii de o zi la Tulcea, copiii întorcându-se fascinaţi de vizita făcută la Acvariul de acolo. De ce n-ar veni în excursie la Muzeul Apelor din Brăila sute de elevi din Focşani şi Buzău?
Problema unui astfel de aşezământ este înainte de toate o chestiune de onoare pentru un oraş dunărean. În al doilea rând, autorităţile locale nu trebuie să aibă frica apariţiei unei noi instituţii bugetofage. Aşa cum am arătat mai sus, la Fălticeni, muzeul de profil cred că, mai degrabă, se autofinanţează la ce aflux de vizitatori are… Oricum, nicăieri în lumea civilizată, o instituţie de cultură sau de cercetare ştiinţifică nu este somată să aducă profit!
Bun! Acum să presupunem că, într-un viitor apropiat, se pune problema constituirii unui Muzeu al Apelor la Brăila. Cine concepe proiectul, cine îl pune în practică? Pentru că, e clar, un muzeu nu se face cu funcţionari.