Vedeţi cum păşiţi prin oraşul ăsta! Să nu cumva să vă luxaţi glezna în vreo groapă din trotuar şi să urlaţi de durere, că l-aţi putea trezi din somnul porcesc pe primarul Simionescu. Vreţi să aflaţi care-i poziţia preferată a lui Aurel Simionescu la birou? Moţăiala pe rână – da, exact!, la fel ca blocul ăla ANL A21 din Lacu Dulce, ăla în poziţie „câş”, pe traiectorie de prăvălire, pe care, de vreo două luni încoace, îl tot „cercetează” angajaţii Primăriei şi nu-i mai dau de capăt, de parcă ar avea de-a face cu o construcţie extraterestră şi nu cu un amărât de bloc. Când veţi zări toate clădirile din Brăila înclinate a prăbuşire, să ştiţi că, în sfârşit, vidul administrativ al Primarului-Formulă a atins apogeul.
În politică şi în administraţie se găsesc oameni total inutili câtă frunză, câtă floare. Raritatea nu-i aici. Raritatea e dată de o altă specie: cei delirant de inutili, acele nulităţi pur şi simplu şocante. Pe scurt, Simionescu! Să intrăm abrupt în chestiune, fără prea multe preludii antropologice: Cum se comportă, în esenţă, Aurel Simionescu din poziţia sa de edil? Răspunsul e simplu, e năucitor de simplu: ca un comunist ordinar. Atât în declaraţii, cât şi în acţiuni. Ce înseamnă un comunist ordinar în această funcţie de demnitate publică? Înseamnă un individ care merge la Primărie ca la un simplu serviciu de funcţionar public. Caracterul de conştiinţă comunitară al funcţiei pe care o ocupă? Să nu-i pomeniţi de asta, că s-ar putea să eructeze ofensiv printre sforăituri! Problemele comunităţii? Piece of cake! Face aia pe ele! Fosilă comunistă fiind, Simionescu are un singur reflex: el nu dă socoteală electoratului, din votul căruia a ajuns momâie-şef în Primărie, el dă socoteală doar Partidului. De două mandate, omul ăsta zâmbăreţ şi deşirat, cu ochii spălăciţi de sictir, vine şi pleacă în pas de nălucă din Palatul Administrativ ca de la un banal serviciu, din somn porcesc în somn porcesc întru eternitate. Într-o lume ideală, probabil că Aurel Simionescu s-ar fi căutat acum de scame în buric ca magazioner la vreun depozit de cereale din vreun sat uitat de lume. Dar cum o lume ideală e imposibilă, nu ne rămâne de făcut decât un singur lucru: să contemplăm dezastrul. Câteva repere:
– Centrul Social de Găzduire în Regim de Urgenţă. Februarie 2014, iarnă apocaliptică: oamenii fără adăpost încing o bătaie pe cinste sub acoperişul Centrului, ba chiar împart şi câţiva pumni angajaţilor. Reacţia lui Simionescu: moţăială narcotică, a aruncat un „n-am ce să le fac”.
– Deszăpezirea 2014. Mai e nevoie de vreun flashback? Aţi uitat cumva virginitatea selenară a oraşului după căderea ninsorii şi spectacolul de carusel al utilajelor de deszăpezire sau absenţa lor totală de pe străzile dintre blocuri?
– Contorizarea individuală. Se discută de mulţi ani despre asta. Timp în care bâlbele lui Simionescu s-au perpetuat cu voracitate iepurească, iar CUP Dunărea, cu un management de domeniul halucinaţiei, a generat o veritabilă psihodramă în oraş cu sistarea în masă a furnizării de apă.
– Cazul Spitalului de Psihiatrie, care se află în administraţia Primăriei. Cele 2 miliarde de lei pe care Spitalul e pasibil să le plătească – din banii Primăriei, adică din ai noştri – ca daune morale pentru familia pacientului omorât de acel îngrijitor. Asta în continuarea unor alte nereguli în faţa cărora primarul Simionescu a dormit porceşte în front: cazul celor 3 angajaţi ai Spitalului condamnaţi la închisoare, tot din timpul directoratului lui Florin Crăciun.
– Dorobanţi! Epocala gaură neagră marca Simionescu! No comment, mi-e silă de retrospectiva tărăşeniei legate de renovarea acestei artere! Atât vă spun: aşteptaţi vara şi duceţi-vă copiii la scăldat în gropile care au început deja să răsară pe şosea.
– Şi nu în ultimul rând, epidemia de taxe girate de Simionescu. Taxa specială de salubrizare în valoare de 7 lei de persoană pe lună. Taxe suplimentare conexe la taxa specială de salubrizare, după cum urmează: 0,40 lei pe 100 de m.p. pentru deţinătorii de grădini; 6 lei pe lună pe cap de bovină; 1,20 lei pe lună pe cap de porcină; 12,00 lei pe lună pe cap de cabalină, măgar sau catâr; 1,20 lei pe lună pe cap de ovină şi caprină.
Ce mai lipseşte din acest compendiu minimalist? Celebrarea măcelului, plăcerea bălăcitului cu mâinile în sânge! Ce făcea Simionescu în urmă cu două săptămâni? Le reproşa pătimaş ONG-urilor care voiau să ia spre adopţie câini maidanezi că nu se ţin de cuvânt. Ce face Simionescu zilele astea? Potrivit reporterilor Pro Brăila, nu răspunde la mail-ul unui ONG din Germania, prin care reprezentanţii organizaţiei non-guvernamentale îi cer lui Simionescu puţin timp la dispoziţie ca să pună la punct strategia de adoptare de la distanţă. De ce nu răspunde? Cum de ce? E ocupată momâia! E ocupată cu măcelărirea până la sfârşitul lunii a circa 700 de câini maidanezi!
Întrebare vitală: Trăgând linie, ne iese la calcul un ticălos sau nu?