Anul 2012 se indreapta, cu viteza, spre istorie. Va intra acolo si va ramane in amintirea romanilor cu cateva elemente, politice si nu numai, care il definesc: miscarile de strada din ianuarie-februarie, caderea guvernului Boc si, apoi, al celui condus de catre M.R. Ungureanu, venirea in fruntea unui nou Executiv a lui Vicotor Ponta, alegerile locale, referendumul pentru suspendarea presedintelui Traian Basescu, alegerile parlamentare, nominalizarea aceluiasi Victor Ponta pentru constituirea unui nou guvern.
Acestea ar fi, intr-o enumerare succinta, etapele prin care a trecut sociatatea romaneasca in aceste 12 luni, care au cam si trecut.
Nu-i mult, nu-i putin. Asa a fost sa fie. Cetatenii cu drept de vot au avut, de mai multe ori, putinta sa-si auda glasul si vointa, fie ca a fost in strada, fie in fata urnelor de vot.
Agreat de o majoritate namaiintalnita la noi pana acum, guvernul Ponta II are toate caile legale, toate parghiile democratice de a implini promisiunile din campaniile electorale din acest an.
Romanii, asa cum le place unora sa spuna, i-au asteptat primele vorbe asa cum niste parinti asteapta primul gangurit al progeniturii lor: cu speranta, cu multa speranta. Si multa bunavointa.
Ce a facut Ponta et. comp? Daca, la inceput a baiguit cateva cuvinte despre unele mariri de salarii, care i-au mai adus cateva voturi inutile, si-a revenit cu repeziciune, si a inceput sa se arate menultumit de unii salariati de prin ministere, care ar plimba hartii dintr-un birou intr-altul.
Ca o fi asa sau nu, n-am de unde sa stiu. Probabilitatea e sa aiba dreptate. Dar, in spatele vorbelor si nemultumirilor lui parca, parca se vede un pic de epurare politica. Care va continua, pana la nivelul cel mai de jos, ca s-a mai intamplat, inclusiv in mandatul lui Adrian Nastase.
Daca ar fi fost numai chestia cu epurarea, n-ar fi fost un cap de tara. Dar iata ce a spus primul ministru de curand: „In mod sigur, anul viitor este un an dificil, dar, din fericire, avem stabilitate si putem gandi lucrurile nu pentru o luna sau doua, ci pentru patru ani. Asta inseamna ca vor fi decizii care nu ne vor atrage laude, prin care vom supara oameni. Important este sa avem o linie foarte clara si sa luam toate deciziile, unele mai dureroase, altele mai putin dureroase, pentru ca judetul Gorj, dar si toata tara, sa mearga in directia cea buna”.
Dincolo de aschia aia, din limba noua de lemn, cea cu „directia cea buna”, cateva afirmatii de-ale premierului scot scantei si paralizeaza iepurii pe plai.
Care vor fi deciziile alea, care nu vor atrage laude, ceea ce insemana, in contra-pagina, ca vor atrage injuraturi?
Sa fie regionalizarea cea care va da dureri? Sa fie restructurarile masive de personal? Sa fie ce?
In campaniile electorale, liderii USL si restul celor implicati, intr-o forma sau alta, in alegeri, nu au prea adus vorba despre decizii care ii vor face pe oameni sa urle de durere.
Bazata pe votul, intr-adevar, masiv, popular, se pare ca noua Putere din Romania s-a cam trezit din visarile adolescentine, idilice, si a dat cu capul de pragul de sus.
Jocul inceput, zilele trecute, de catre guvernul Ponta, pare, din ce in ce mai mult, sa semene cu o ruleta ruseasca, dar cu plumbi produsi la Bruxelles, la NATO sau cine mai stie unde.