Stiti carui brailean celebru i s-a spus „miliardarul de imagini”? A fost numit asa de Eugen Lovinescu. Pompiliu Constantinescu i-a spus „uraganul de imagini”, iar Eugen Simion „un poet al certitudinilor viitorului”. Este vorba despre poetul Ilarie Voronca (pseudonimul lui Eduard Marcus), nascut la Braila, la 31 decembrie 1903 – m. 5 aprilie 1946 la Paris. A urmat studile secundare la Braila, la Liceul Nicolae Balcescu, iar pe cele universitare la Bucuresti si Paris. Absolvent al Seminarului Pedagocic Universitar din Capitala. In 1925 s-a stabilit in Franta.
Inceputurile literare ale lui Ilarie Voronca sunt legate de activitatea cenaclului Sburatorul, condus de Eugen Lovinescu, si de revista acestuia „Sburatorul literar”, unde si debuteaza in 1922 cu versuri simboliste influentate de George Bacovia si de lirismul melodios si maladiv al lui Camil Baltazar.
Publica apoi poezii de aceeasi factura in revistele Flacara, Nazuinta si Contimporanul, care vor constitui materia lirica a volumului de debut din 1923, intitulat „Restristi”. Este o poezie de atmosfera, care transcrie tristetile si deznadejdea omului condamnat la existenta cenusie a oraselor de provincie. Aproape nimic din tonalitatea si sistemul imagistic al acestor poezii, in afara tentatiei asociatiilor insolite, nu anunta viitoarea evolutie a poetului, caracterizata prin extrema receptivitate fata de doctrinele avangardiste.
Astfel, la numai un an de la aparitia volumului de debut, Ilarie Voronca adera la atitudinea pragmatic inovatoare cuprinsa in „Manifestul activist catre tinerime” al revistei Contimporanul, publica el insusi in 1924, impreuna cu Victor Brauner si Stephan Roll, publicatia de avangarda constructivista „75 HP” (din care apare un singur numar), colaboreaza la alte reviste similare precum „Punct” sau „Integral”. Ermetismul, expresia eliptica, selectarea vocabularului poetic din domeniul industrial si tehnic probeaza orientarea poetului in aceasta etapa.
In 1927, apare la Paris poemul „Colomba”, cu doua portrete de Robert Delaunay, care marcheaza o noua tendinta in scrisul lui Voronca. Poetul paraseste constructivismul si intra in sfera de influenta a suprarealismului, miscare concretizata prin onirismul imaginii. Ritmul publicarii plachetelor de versuri este foarte sustinut si el nu incetineste nici dupa stabilirea poetului in Franta, in 1933, de unde pastreaza legaturi stranse cu viata literara din Romania. Dupa aceasta data, creatia sa apartine spatiului literar de adoptie: „L’Apprenti fantôme” (1938), „Beauté de ce monde” (1940), „Arbre” (1942).
Naturalizat francez in 1938, va participa la miscarea de rezistenta, ca scriitor si luptator. In ianuarie 1946 face o vizita in tara, unde este intampinat cu un entuziasm general. Se sinucide in acelasi an, la 8 aprilie, in Paris, in timp ce lucra la un „Manual al perfectei fericiri”.
La zece ani de la moarte, prietenii francezi publica volumul „Poèmes choisis”, iar in 1964 si 1965, tanarul grup de literati „Pont de l’épée” aduna intr-un volum poemele inedite ale lui Voronca. In 1972, la editura Minerva din Bucuresti apar, sub ingrijirea lui Sasa Pana, doua volume de „Poeme alese”.
„Leaganul de zapada”, de Ilarie Voronca
Iarna, tu, sora invizibila
Cand soimul arata drumul viitor al vanatorului,
Si buchetele stranse de pe camp izbucnesc prin lacrima,
Ma voi prinde si eu de rotile carului tau triumfal.
Pleoape, pleoape de scrum peste fotoliile de stejar,
Si tu noapte care ne amesteci obrajii in paharele somnului
Ca dimineata nu ne mai recunosc oglinzile
Paloarea se urca in sange cu porumbeii aducatorii de vesti
Tresare timpurie de drumuri in zapada.
Ne-au vizitat salcamii prin amintirea aceasta
Cum parfumurile sunt fantomele florilor,
Cum o muzica apare numai la un miez de noapte al auzului.
Anotimp aruncat cu hoiturile peste zidurile orasului,
Unelte putrezind intre frunze o data cu vorbele noastre.