Există iubiri care nu se supun regulilor, care ard cu o flacără imposibil de stins. Sunt iubiri care sfidează timpul, distanța, lumea întreagă, iar doi îndrăgostiți din Brăila au fost una dintre aceste iubiri.
”Ne-am iubit nebunește, fără rețineri, fără măsură. Am fost extaz și lacrimi, bucurie și abandon. Am fost furtună și liniște, risipă și regăsire. Ne-am pierdut și ne-am regăsit în momente care ar fi trebuit să rămână simple amintiri, dar care încă pulsează în noi.
Și cu toate astea, Claudia… a fost. A fost și poate încă este.
Îți mai amintești diminețile noastre? Cele în care te surprindeam dormind, acoperită cu petale de trandafir, iar eu, fotograful tăcut, încercam să fur din timp imaginea ta, așa cum era atunci – frumoasă, calmă, perfectă. Clipele acelea au rămas în mine, în obiectivul memoriei mele, în fiecare fotografie care poate nu s-a developat niciodată, dar care există acolo, în cel mai ascuns colț al sufletului meu.
Ai fost și vei rămâne acea enigmă frumoasă, acea poveste interzisă care a lăsat în urmă vii și neșterse amintiri. O poveste care mi-a rămas în piele, în privire, în gânduri. Claudia, o poveste care, dacă ai fi vrut să fie posibilă, ar fi ars și acum la fel de puternic.
De Ziua Îndrăgostiților, îți trimit acest mesaj într-un ziar local, nu pentru că ar trebui, ci pentru că unii oameni merită să știe că au fost iubiți cu adevărat.
Fii fericită, fii iubită, și dacă vreodată îți vei aminti de noi, să știi că eu n-am uitat nimic. Nici râsetele noastre, nici nopțile în care timpul părea să stea pe loc, nici clipele care ne-au făcut să simțim că suntem invincibili. Și, dacă viața ne-ar da o a doua șansă, aș fugi cu tine în lume și peste 50 de ani, fără să clipesc.
La mulți ani de Ziua Îndrăgostiților, fata care a fost (și poate încă este) cea mai aprinsă dorință a mea!”, spune tânărul îndrăgostit într-o scrisoare deschisă scrisă din toată inima lui.