Din ciclul „Ai dreptate, cand ai greutate!”, astazi o sa va prezint doua situatii aproape similare din Braila, care sunt interpretate diferit, in functie de interesele care sunt in joc, respectiv incasarea taxelor si impozitelor.
Doua din intrarile in Braila reprezinta motive de disputa intre autoritati: prima este cea dinspre Galati, cu celebra mie de hectare „pe care ne-au furat-o galatenii”, iar cea de-a doua este cea dinspre Chiscani, cu mult-ravnita statiune Lacu Sarat, care este revendicata de municipiul Braila. Daca am vrea sa fim malitiosi, am spune ca Braila de la capete se impute.
Cu mia de hectare tot braileanul, care are, n-are treaba cu zona aceea uitata de lume, s-a simtit jecmanit de galateni, pentru ca administratia social-democrata a insuflat aceasta idee – de parca nu PDSR-ul se afla la carma judetului si a tarii cand s-a facut aceasta nedreptate. Dar nu despre aste e vorba acum. Nedreptatea inca exista si situatia oricum s-a blocat, pentru ca, evident, Galatiul are mai multe cuvinte de spus la Bucuresti, iar pe linie de partid totul incepe si se termina cu „Am inteles, sa traiti!”.
Dupa ce au facut atata tevatura cu mia de hectare furata de galatenii care incaseaza ilegal taxele si impozitele in zona, mai marii Brailei s-au mutat in celalalt capat la orasului, respectiv in comuna Chiscani, unde se afla Lacu Sarat, si s-au gandit ca n-ar fi rau sa aplice aceeasi strategie care a functionat in cazul cartierului galatean, construit pe pamant brailean, si sa incaseze ei taxele si impozitele in zona. Doar ca aici directiva de partid n-a prea functionat.
Cu alte cuvinte, la intrarea dinspre Chiscani, povestea seamana cu cea de la iesirea spre Galati, doar ca rolurile s-au inversat: de aceasta data cei care se considerau pana acum nedreptatiti vor sa joace ei cartea nedreptatii in defavoarea chiscanenilor, ca doar au vazut ca „Ai dreptate, cand ai greutate!”. Dar mai e o vorba din popor, simpla si plina de talc, care spune ca „Ce tie nu-ti place altuia nu-i face”. Cand strigi ca vrei dreptate, cred ca ea trebuie aplicata pana la capat, in toate situatiile, nu doar in cele care iti convin si te avantajeaza.
Mai auzeam deunezi o prostie, ca ar trebui facut referendum pentru mutarea granitelor municipiului dincolo de Lacu Sarat. Intrebarea este una simpla: cand esti ipocrit? Cand ceri sus si tare ca mia de hectare sa ramana a Brailei sau cand vrei sa rupi din averea comunei Chiscani si blochezi investitiile in statiunea Lacu Sarat, cu procese interminabile in instanta, pe motiv ca taxele si impozitele nu vin la tine? O data te lupti pentru a obtine dreptatea, iar alta data promovezi nedreptatea. Ca asa-i in tenis! Ori, ce e pentru unii lege, pentru altii e „las-o asa ca merge”?