Dupa un an, 2012, pe care l-am strabatut in hopuri, sarind, sprintar, dintr-o campanie electorala in alta, fie ca a fost pentru alegerile locale, pentru referendum sau alegerile parlamentare, ar fi fost normal ca urmatorul, 2013, sa fie un an al constructiei, un an al reevaluarilor.
Reziduurile anului trecut ne urmaresc, insa, si se pare ca nu vom scapa, din pacate, de ele mult timp de-acum incolo.
Daca despre regionalizare vom mai avea ocazia de a discuta si de a ne spune parerea, pentru ca Guvernul Ponta chiar si-a pus in cap sa zapaceasca de tot viata romanilor, o alta marota isi flutura neputintele prin mintea unor nostalgici incurabili. Chiar in ziua cand se implineau 23 de ani de la plecarea cuplului Ceausescu de pe acoperisul Comitetului central, o organizatie auto-denumita Alianta nationala pentru restaurarea monarhiei s-a trezit din letargie si a dat publicitatii un comunicat.
Profitand de faptul ca, pe parcursul a mai multor ani, s-a creat o falie intre institutiile statului, si ma refer aici la presedintie, la guvern si la parlament, a considerat ca a venit momentul sa iasa din anonimat si sa-si faca auzit glasul.
Inregimentand, cu de-a sila, in randurile sale virtuale, un numar neprecizat de tineri, care ar fi manifestat, in Piata Universitatii, cu un an in urma, reprezentantii acestei organizatii considera ca „vad in Monarhie o solutie pragmatica pentru disfunctionalitatile democratiei romanesti”.
Nu sunt istoric, nu acesta este demersul meu de aici. Nu contesta nimeni unele aspecte benefice, pe care monarhia le-a adus, in anii antebelici, Romaniei. Dar, de la aceasta si pana la a considera ca trebuie sa dam la groapa cu gunoi sistemul democratic de astazi, cu toate minusurile, mari, pe care le constatam, mi se pare un drum prea lung, o cale total si inutil propusa.
Deoarece, iar din pacate, istoria se scrie pe puncte, adica fiecare scrib extrage, din valtoarea evenimentelor trecute, doar ceea ce crede el ca ii convine, textul organizatiei respective mi se pare ca priveste nu numai unilateral, momentul monarhic romanesc, dar are niste „scapari” in cadrul argumentatiei lor, scapari datorate, desigur, grabei cu care postacii monarhisti si-au facut simtita prezenta.
Suspecta mi se mai pare si tacerea jumatatii de USL social democrata, care a bagat capul in nisip si se face ca are treburi cu niste cifre din bugetul secatuit al tarii.
Probabil ca acesta si este contractul dintre cele doua partide, PSD ii lasa pe penelisti sa se joace de-a monarhia (ii apara prevederea din Constitutie, care spune clar ca nu se poate discuta forma de guvernamant), iar cei de la PNL ii sustin pe pesedisti in demersul regionalizarii.
Incep sa apara cam multe intelegeri tacite dintre cei care au profitat, in 9 decembrie, de supararea romanilor pe presedintele Traian Basescu.
Urmeaza ceva „tacit” si dinspre UDMR, eventual vreo tara in tara?