Privirea, cât și tăcerea sunt două elemente de care un individ se folosește, sau nu, pentru a obține diverse sentimente de la ceilalți interlocutori. Dacă privirea este oglinda sufletului, tăcerea înseamnă uneori putere și profunzime.
Datorită muşchilor feţei, omul poate să-şi modifice cu uşurinţă expresia, oferind o mare varietate de mesaje printr-un mijloc static de comunicare nonverbală. Astfel, mă voi rezuma la patru tipuri de priviri universale pe care fiecare dintre noi le expunem într-un mod inconștient: privirea îndrăgostitului, privirea manipulării, privirea introspectivă, privirea umedă.
Privirea îndrăgostitului este o privire directă, lipsită de ascunzișuri, iar emoția dinăuntrul sufletului este dirijată spre exterior, lumea vibrând odată cu fiecare clipit al îndrăgostitului.
Privirea manipulatoare este a unui om fără stări sufletești, rece, care se hrănește cu răul altuia, „viziunea lor este filtrată prin obiectivele pe care le urmăresc și nu prin cuvintele pe care le rostesc”, după cum susține Joseph Messinger. Manipularea vine treptat cu trecerea timpului. Un manipulator perfect, niciodată nu-și va arăta fața de la bun început, el va încerca să îți obțină încrederea prin „sprijin”, va încerca să-ți cunoască slăbiciunile și te va pune să valorifici în fața lui cât de atașat ești față de el. Odată ce ai greșit, atunci își va arăta privirea manipulatoare și va plusa aspura slăbiciunilor tale. Dacă aceștia și-au atins scopul și nu mai văd o „cheie pentru a deschide alte uși”, te vor uita, după care te vor înlocui.
Privirea introspectivă este acea privire a regresului, a emoțiilor puternice venite dinăuntrul sufletului, cât și a minicunii. Minciuna este un act logic, calculat și rațional.
Privirea umedă transmite un semnal greu de imitat, dacă nu ești actor profesionist, deoarece prin sensibilitatea pe care o oferă privirea, oamenii o pot remarca cu ușurință. Aceasta este cea mai ușor de remarcat, dar totodată cel mai greu de stăpânit. De exemplu, observăm privirea unui deținut atunci când aude vești din partea familiei sau a unui veteran de război, aducându-și aminte de trăirile acelei perioade, cât și o mamă mândră de fiul său. De aceea, privirea umedă nu este o ficțiune, ci mai degrabă o realitate care vine dincolo de gânduri, și anume din suflet.
Tăcerea are un caracter bivalent și oferă spațiu interpretărilor. Aceasta nu înseamnă o lipsă de comunicare, ci mai degrabă un limbaj para-verbal care oferă mai multe întrebări decât răspunsuri. Dacă reușești sa înțelegi ce reprezintă tăcerea, vei descoperi o punte grațioasă față de cuvinte. Tăcerea nu este doar o simplă tăcere. Ea poate transmite sentimente de timiditate, inerție sau poate fi lipsită de sens. Tăcerea este un mod intim de a interacționa cu Dumnezeu. Nu întotdeauna suntem pregătiți ca ceilalți să afle temerile, frustrările, dorințele sau poate chiar aprecierile aduse Tatălui Nostru.
Atunci când închizi ochii consideri că lumea este a ta, că persoanele gravitează în jurul tău, că tu ești centrul Universului. Cu toate că fiecare dintre noi are posibilitatea de a închide și redeschide ochii, puțini realizează că sunt binecuvântați că pot observa schimbarea oamenilor din jurul lor, prin nașterea repetată a noilor priviri primate de sentimente.
Așadar, cunoașterea sinelui este cea mai importantă cale de a cunoaște personajele din jurul nostru, deoarece doar astfel îi putem descoperi pe ceilalți, aplicând dicționarul limbajului privirilor, mai întâi pe noi înșine, ca mai apoi pe ceilalți. Rezultatul va fi neașteptat: toți ne naștem pentru a descoperi lumea, dar nu toți avem ochi pentru ea.
Articol de Maria Olteanu
sursa foto: https://www.freepik.com/free-photo/beautiful-girl-face-perfect-skin_8096956.htm