Vasul Borcea, prima navă construită în România şi, în acelaşi timp, ultima cu zbaturi realizată în Europa, a împlinit luna aceasta venerabila vârstă de 108 ani, iar vestea bună este că se află în perfectă stare de funcţionare! Nu ai cum să nu te emoţionezi la gândul că această navă, cu o istorie de peste un secol, a rezistat în timp tuturor problemelor, unele deloc uşoare.
Vaporul se află în administrarea Inspectoratului Şcolar Judeţean Brăila – suntem singurul inspectorat şcolar din ţară care deţine o ambarcaţiune – iar preocupare noastră este ca această navă de patrimoniu, istorie vie a locurilor, să-şi continue mai departe cursele pe bătrânul fluviu Dunărea şi să încânte pasagerii aflaţi la bord.
Borcea a reprezentat, încă din momentul începerii construcţiei, în 1911, pe Şantierul Naval din Turnu Severin, o mândrie pentru inginerii români, care realizaseră până la acea vreme doar barje, şlepuri şi ambarcaţiuni de mici dimensiuni. Este primul vapor construit în România, iar mândria este cu atât mai mare cu cât astăzi, la 108 ani de la lansarea la apă, funcţionează cu piesele originale, inclusiv motorul pe abur şi zbaturile datează din acea perioadă şi sunt în perfectă stare de funcţionare.
Navă cu aburi şi zbaturi, Borcea este înscrisă în patrimoniul naţional încă din anul 1999, la categoria Tezaur, cea mai înaltă clasă a patrimoniului. În primii ani de activitate, după lansarea la apă în 1914, Borcea a servit drept iaht al casei regale, la bordul ei fiind văzut deseori regele Ferdinand. A fost parte a Primului Război Mondial, când a fost folosită ca atelier mecanic mobil pentru navele de luptă de pe Dunăre, iar în perioada interbelică a servit ca navă de pasageri între localităţile dunărene Cernavodă şi Călăraşi. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, nava a avut rolul de unitate de transmisiuni, iar după terminarea războiului a fost luată drept despăgubire de război de către URSS. Norocul a făcut ca remorcherul sovietic care o transporta să ia foc, iar nava să se desprinsă şi să plutească în derivă pe mare, până ce a fost găsită de o nava românească şi repatriată.
”În perioada pandemiei, bătrânul vas a beneficiat de o revizie generală, un ajutor important venind din partea inginerului brăilean Dorin Bucă, căruia am acum ocazia să-i mulţumesc public pentru efortul şi implicarea de care a dat dovadă în realizarea acestui proiect. Inginerul Dorin Bucă a făcut mult mai mult decât presupunea fişa postului, ca să zic aşa, şi nu o dată, reuşind să restaureze aşa cum merita primul vas cu propulsie proprie din România.
În prezent, preocuparea noastră, la nivel de ISJ Brăila, este să găsim o soluţie pentru ca vasul Borcea să îşi reia cursele pe Dunăre, dar problema cu care ne confruntăm este cea a lipsei personalului navigant. Fostul comandant Ilie Tincu, cel care are meritul incontestabil de a fi tratat cu mult suflet această navă, a ieşit la pensie şi, aşa cum se întâmplă în multe domenii de activitate, şi domeniul naval este unul deficitar în ceea ce priveşte forţa de muncă.
La ora actuală, personalul de care dispunem nu este suficient pentru a realiza curse pe Dunăre, vorbim despre personal angajat pe perioada pandemiei, în baza Legii 55/2020. Am luat decizia ca, în perioada următoare, să organizăm concurs pentru ocuparea, pe perioadă nedeterminată, a funcţiilor de marinar, mecanic şi pontonier. Pentru funcţiile de timonier şi căpitan, având în vedere că vorbim despre cheltuieli foarte mari, luăm în calcul găsirea unor soluţii legale pentru achiziţionarea acestor servicii pe perioadă determinată. Cu alte cuvinte, ne gândim să angajam un timonier şi un căpitan doar în perioadele cât nava organizează excursii pe Dunăre. În aceste condiţii, am face o economie la buget și nu am plăti doi angajați care ar lucra efectiv la nava doar o perioadă foarte scurtă din an, tinând cont că aceasta este cu propulsie proprie pe aburi, în perioada iernii, apa este scoasă din tot angrenajul, ceea ce înseamnă că, o bună parte din an, ea nu funcţionează.
Cum spuneam, suntem singurul inspectorat școlar din ţară care deţine o ambarcaţiune şi nu este uşor să o gestionezi, mai ales că vorbim despre un domeniu diferit, cel al navigaţiei. Mă gândesc uneori că, poate, o altă instituţie s-ar potrivi mult mai bine pentru a gestiona această navă, dar tot eu mă contrazic şi spun că Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila, cu banii pe care i-a avut, a reuşit să păstreze nava într-o stare ireproşabilă. La o adică, nu m-ar lăsa inima să o dau, pentru că n-aş vrea să iau o decizie pe care, ulterior, să o regret. Până una alta, nava este la noi, o onorăm, o respectăm şi să o iubim! Puțini din ţară şi chiar din Europa se poate lăuda că deţine o astfel de comoară” a spus Cătălin Canciu, inspector şcolar general al ISJ Brăila.
