E foarte bizară euforia cu care presa locală aşteaptă condamnarea preşedintelui CJ Brăila şi al PSD Brăila, Gheorghe Bunea Stancu. Bizară, dacă nu de-a dreptul oarecum naivă. Lucrurile, indiferent de cum se văd, stau astfel: procesele cu ANI sunt pentru Bunea Stancu ca nişte ciulini veştejiţi lipiţi de nişte tălpi tăbăcite, învăţate să calce pe cuie.
Pe de altă parte, înlăturarea lui Bunea Stancu de la CJ nu presupune în mod automat excluderea lui din politică, afaceri sau, indirect, din administraţie. Cum s-ar spune, dreptatea o fi pe unde se nimereşte, dar banii sunt la el. Mecanismele politice, economice şi administrative controlate de Bunea Stancu vor continua să-şi arate eficienţa nefastă mult timp de acum încolo. Explicaţia e simplă: cei care compun mecanismele sunt, de fapt, oamenii asupra cărora ar trebui să se oprească atenţia opiniei publice şi a instanţelor de judecată în cazul în care ar avea motive.
Gheorghe Bunea Stancu nici nu mai are ce câştiga, nici nu mai are ce pierde. De câştigat, a câştigat răboaiele interne din cadrul PSD Brăila, a câştigat războaiele economice de prin zonă şi şi-a „câştigat” dreptul de dispune de oameni după cum doreşte. De pierdut, a pierdut demult ceea ce era esenţial: respectul brăilenilor şi acea amintire plăcută, de preţuire, care i-ar fi conferit un oarecare prestigiu istoric în mica noastră urbe.
Problema, în momentul de faţă, nu este Gheorghe Bunea Stancu, ci monstrul politic, administrativ şi economic care l-a creat. Acest monstru, cu toate rotiţele şi lichelele lui, toacă mărunt oraşul, decimează cu precizie oameni şi ţine Brăila în zona anti-europeană. Acest monstru a gonit din oraş toţi tinerii de viitor, a confiscat orice dorinţă de viaţă şi a alimentat Brăila – dacă se poate spune aşa – cu tot ce-i trebuia pentru a deveni o „sărăcie” care să funcţioneze ca o imbatabilă maşinărie de vot.
Nimic nu a funcţionat cu succes în Brăila şi trebuie să precizez că nu dintr-o vină exclusivă a lui Gheorghe Bunea Stancu. Tot ce s-a năruit în Brăila a fost administrat cu răutate de cei care s-au ocupat în mod direct de obiective. Cine sunt aceştia? Păi de la ăştia trebuie deschis adevăratul dosar. De la şobolanii ăştia care au ros oraşul din temelii, dar prestigiul le-a rămas intact. Bunea Stancu e cel care a încasat şi va încasa în continuare. Şobolanii stau ascunşi în siloz şi râd.
Stancu a făcut greşelile tipice unui om care nu răspunde de nimic: a numit la cultură oameni care nu au nicio treabă cu cultura, a numit în sport oameni care nu au nicio treabă cu sportul, a colaborat pe probleme de media cu oameni care au legături doar cu bordelul, a mizat în administraţie pe oameni care înţeleg prin ban şi bun public averea lor personală. O listă minuţioasă cu aceşti oameni ar trebui întocmită degrabă.
Deci, nu odată cu „moartea” lui Stancu apar zorile. Nu, nicidecum! Ba, mai mult, îl vreau pe Stancu „în viaţă” mult timp de acum încolo. Şi mi-aş dori să se scrie într-un fel acea istorie sinceră a Brăilei din deceniile post-decembriste. Ca să-i aşezăm pe toţi acolo unde le e locul.
Judecata nu se termină cu Stancu. De abia începe. Abia la sfârşit vom vedea „priveliştea”!