Învăţământul traversează acum perioada fazelor finale ale olimpiadelor naţionale. Aflăm că zeci de elevi brăileni vor fi prezenţi la aceste concursuri naţionale de excelenţă, lucru îmbucurător care vorbeşte limpede despre două realităţi: avem copii foarte înzestraţi şi profesori care mai ştiu să sculpteze cu măiestrie materialul uman încărcat de talent. Între aceşti profesori se găsesc oameni care trăiesc extrem de modest şi care, în afara satisfacţiei profesionale, nu beneficiază de nimic în plus faţă de salariul mizerabil. Nu toţi profesorii de elită se pot bucura şi de acel ceva în plus adus de o meditaţie, pentru că nu toate disciplinele din programa de învăţământ se pretează unei activităţi de pregătire extraşcolară. Cunosc astfel de oameni.
În spatele elevilor merituoşi şi a profesorilor buni, în sistemul de învăţământ se află o întreagă armată de elevi mediocri şi de dascăli, nu neapărat slabi, ci blazaţi şi care nu mai aşteaptă nimic în afara zilei de salariu (cei mai tineri) sau a vârstei de pensionare (cei ma vârstnici).
În cea de a doua categorie de profesori intră cei care nu au rezistat politicii criminale de înjosire a învăţământului, politică implementată de absolut toate guvernele postdecembriste. Programul acesta demolator a avut şi are câteva componente aplicate cu consecvenţă şi precizie: subfinanţarea permanentă a sistemului de învăţământ şi salarizarea execrabilă a dascălilor, schimbarea periodică a metodologiei de organizare a procesului de instruire şi a examenelor naţionale, promovarea unei imagini negative a învăţământului de către mass-media care vânează anual câte un nefericit suplinitor care obţine nota 2 la titularizare şi care generalizează apoi situaţia dezastruoasă privind valoarea profesorului de la noi.
În ciuda acestor impedimente ridicate cu bună ştiinţă de cei care ne-au condus (dar care, atenţie!, ne-au condus pentru că i-am votat) există performanţă, după cum vedem, şi va ma exista mult timp de acum încolo. Dascălii de vocaţie pentru apostolat vor merge oricum înainte, iar copii înzestraţi se vor naşte în continuare. Numai că, repetăm, în spatele acestui grup de elită de performeri, profesori şi elevi, se cască un hău, iar pe fundul prăpastiei se află majoritatea tinerilor care, ajunşi la vârsta liceului, au dificultăţi în a lectura un text sau în a scrie corect gramatical. Mai pe scurt, nu avem ceea ce am putea numi o clasă de mijloc a elevilor, aşa cum exista înainte de 1989. În lipsa acesteia, societatea pregăteşte permanent o masă electorală de manevră, needucată, semianalfabetă, uşor de convins să voteze fără discernământ.