Nu am ales întâmplător acest număr al gazetei brăilene Facla. E unul dintre ultimele mărturii ale presei libere de la Brăila înaintea începerii calvarului comunist. În acelaşi timp, în paginile ziarului găsim un material despre remarcabilul brăilean Radu Portocală, avocat, om politic şi edil al Cetăţii, care a rămas în memoria colectivă a urbei cu o seamă de realizări de neegalat. Urmaşii lui de ieri şi de azi nu prea s-au ostenit să-i urmeze pilda…
Ce e impresionant legat de acest material laudatio este faptul că, la aproximativ un an de la apariţia lui în Facla, Radu Portocală este arestat de comunişti, deţinut pentru 9 luni la închisoarea Văcăreşti şi eliberat după ce îşi pledase singur recursul. Este din nou închis în 1950, la Sighet, în „lotul foştilor demnitari”. Înfometat şi torturat continuu, moare în temniţă în anul 1952.
Spicuim mai jos din materialul „Înfăptuirile şi democratismul d-lui Radu Portocală”, ca să înţelegeţi ce fel de „duşman al poporului” a fost brăileanul Radu Portocală.
Este anevoios, dacă nu chiar pretenţios de a cuprinde într-un articol de gazetă, personalitatea complexă şi operele de seamă ale dlui Radu Portocală.(…)
A construit Halele Centrale Alimentare de pe Strada Regală(…). A construit şcolile primare dela Bariera Monumentului, înzestrate cu săli de duşuri, săli de mese, muzeu etc. (…) A construit admirabila cazarmă a pompierilor şi a înzestrat-o cu cele mai moderne aparate technice de stingerea incendiilor. (…) A păşit la construirea unei noi uzine de apă cu un debit de 15 000 mc pe zi. (…) A executat lucrări de pavaje de granit, începând însă de la periferie spre centru, adică din acele cartiere năpăstuite, locuite de muncitori şi de oameni nevoiaşi.
A înfiinţat un teatru comunal permanent, o revistă de prestigiu şi răsunet – Analele Brăilei, a subvenţionat Căminul Berceanu pentru elevi de la sate, s-a îngrijit de un cămin al studenţilor brăileni de la Universitatea Bucureşti, a oferit zeci de burse acestora, şi a reorganizat Biblioteca Comunală(…) A ctitorit Palatul Lyra.(…)
A trecut la parcelarea definitivă şi asanarea cartierelor Comorofca şi Abator. A întemeiat la Brăiliţa marele şantier Franco-Român (…)
Pentru prima oară în România, a înfiinţat şi aplicat taxele ad-valorem asupra exportului de cereale. Ministerul de Finanţe ordonase desfiinţarea lor, dar d. Radu Portocală, având curajul opiniilor şi al faptelor, a refuzat să execute dispoziţia, demonstrând autonomia reală a gestiunii comunale şi nevoia refacerii oraşului după ocupaţia inamică. În felul acesta a izbutit să realizeze un program, fără a greva viitorul oraşului cu vreun împrumut (obiceiul pământului) şi fără a face apel la impozite directe şi împovărătoare.
Încheiem cu rugămintea adresată cititorului de a revedea ultimele rânduri, îngroşate voit, pentru a înţelege toată lumea ce înseamnă să te baţi pentru un oraş şi pentru brăilenii tăi!
Mai subliniem că realizările edilitare de mai sus (şi nu le-am prezentat pe toate) au fost înfăptuite într-un mandat care a durat 3 ani, între 1922-1925.