Nu stiu cum se intampla ca, in perioada de dinainte de 22 decembrie a fiecarui an, apar, prin presa, tot felul de ciudati, cu pareri care mai de care mai aiuritoare.
Astazi dimineata, inainte de a pleca spre Piata Independentei, unde aveau loc manifestarile dedicate Zilei Victoriei Revolutiei Romane, am citit, pe un site oarecare, dar cu acoperire nationala, despre un tip, ofiter activ in decembrie 1989, care isi dadea cu presupusul ca, atunci, nu Armata a tras in manifestanti, ci americanii si rusii.
Intr-adevar, nu Armata a tras. Au tras soldatii in termen, au tras sefii lor, asa cum, de-altfel, au constatat si procurorii militari, care au cercetat acele eveneimente.
Ca acea revolutie nu a fost facuta de catre poporul roman, ci de catre structuri organizate si infiltrate din afara tarii, este, iarasi, un afront deosebit de grav, nu numai pentru cei care au iesit atunci in strada, ci si pentru jertfa suprema a celor peste o mie de oameni, dintre care 42 in Braila, pentru care, in aceste zile, pe tot teritoriul Romaniei, s-au tinut si se tin slujbe si sunt plansi de catre cei ramasi.
Nu contest, au fost si influente din afara, probabil ca Romania colcaia, in acele zile, de tot felul de spioni si agitatori straini, dar, de aici si pana la a sterge, dintr-o lovitura de vorba, tot ceea ce am trait si am vazut cu totii, unii pe strada, altii la televizor, e drept, distanta e prea mare.
Nu m-a surprins faptul ca supararea mea a fost si a poetului Gheorghe Lupascu, cel care, in cadrul manifestarii de astazi, a vorbit despre acele zile, despre revolutionari care mai traiesc si despre cei care nu mai sunt, in numele organizatiilor de revolutionari din orasul Martir Braila.
Alocutiunea sa, plina de nerv, dar si de sensibilitate, a rasunat pe deasupra platoului unde, cu 23 de ani inainte, se auzeau strigatele de victorie ale tinerilor si mai putin tinerilor, care contribuiau, dupa puteri, la daramarea unui sistem, cel comunist, care devenise anacronic.
A veni si a intina memoria celor care au dorit tot binele pentru tara lor, este o marsavie, asa cum, de ani si ani, se tot incearca.
Nici de aceasta data nu a reusit.
Maine seara, ne vom reintalni, in acelasi loc, pentru a ne reaminti despre primul foc tras la Braila, la ora 19,21.