Ca in fiecare an, mai precis decat un ceas elevetian, sfarsitul lunii decembrie vine cu… nuuu, nu cu revelionul, ci cu statul la coada, la Circa financiara.
An de an, in Piata Traian din Braila, pe trotuar, fie soare, fie vant, fie ploaie sau zapada, sute de oameni, zilnic, se inghesuie, se cearta, se imbrancesc, disperati ca nu mai ajung la ghiseu, sa-si plateasca datoriile la stat, sa-si ia o juma de coala de hartie, pe care salariatii acestei institutii atesta ca nu au datorii etc., act necesar pentru somaj, pentru dosarul „la caldura” si altele.
Pana astazi, spre pranz, autoritatile locale nu reusisera sa gaseasca o modalitate mai civilizata de a presta acest serviciu catre cetatenii municipiului. Erau, ca de obicei, circa o suta de persoane la coada, si se tot adunau, blocand trotuarul si stanjenind activitatea altora, care au nenorocul sa-si afle sediile aici.
Nu pot sa va destainui ce cuvinte foloseau cei care se inghesuiau acolo, pentru ca s-ar putea sa citeasca si copii, si nu e, va rog sa ma credeti, deloc educativ.
Cel mai injurat era, de buna seama, edilul sef al urbei noastre, aflat la un al doilea mandat, Aurel Simionescu, urmat, indeaproape, de formatiunea care a castigat detasat alegerile din acest an, fie ca au fost ele locale sau parlamentare, PSD.
Fericitii care ajungeau sa intre in cladire, cu hainele sifonate, cu nasturii rupti, dispareau pe usa de la intrare, fiind, desigur, invidiati de catre cei care inca mai aveau de asteptat in zloata si frig.
Daca, printr-o minune, Primaria ar lua o masura, fireasca, de altfel, de a descongestiona acest aflux de oameni disperati, de a gasi o modalitate, de exemplu, de a multiplica aceste ghisee, eventual pe cartiere, probabil ca oamenii ar crede ca se afla in alt oras, sub o alta administratie publica.
Dar minunile nu gasesc Braila, ele nu sunt oarbe, ne-o spune experienta atator ani.
Cand am fost vazut ca fac fotografii, mai multi cetateni m-au aprobat, crezand, naivii de ei, ca presa mai conteaza in ochii puternicilor din fruntea bucatelor bugetare.
Nu domnilor, din pacate pentru voi si pentru noi, nu mai conteaza!