Cutremurul din 4 martie din 2014 s-a lăsat cu multe lacrimi. Diverse persoane publice au început să iasă în față și să îl jelească pe unul dintre cei opt condamnați celebri din lumea fotbalului. De la lumea politică la cea jurnalistică s-au găsit multe persoane care consideră că unul dintre cei opt condamnați ar trebui grațiat. În opinia me, motivația acestora este una puerilă. Cel mai iubit dintre pământeni a ajuns să fie în aceste zile Gheorghe Popescu, cunoscut sub numele de Gică Popescu și semnatar al notelor informative către Securitatea dinainte de 1989 cu numele de „Petrescu”. Cei care îl compătimesc pe Popescu nu au nici un argument solid în demersul lor, ajungându-se la situația de a inițializa o petiție online de grațiere a lui Popescu, doar pentru că la un moment dat a fost fotbalist.
Popescu ar trebui grațiat doar pentru faptul că ar fi un mare român, fost căpitan al naționalei de fotbal și al Barcelonei, care a ridicat deasupra capului Cupa Cupelor câștigată de echipa spaniolă. În ceea ce privește lumea politică, o solicitare de grațiere (sic) pentru un Gică Popescu ar putea să le aducă ceva capital politic de la naivii care îl consideră pe acesta un fel de Dumnezeu al României, care a făcut multe fapte remarcabile pentru România. Nimeni nu i-a contestat vreodată rezultatele fotbalistice lui Gică Popescu. Cel puțin până spre finalul carierei, când a avut proasta inspirație să creadă că mai poate juca și s-a întors în România, la Dinamo București. Venit în postura de mare vedetă, a ajuns să fie ridiculizat de un jucător al Oțelului Galați, fapt care i-a atras multe fluierături și huiduieli din tribună. Acela a fost începutul sfârșitului pentru Gică Popescu, sportivul. A înființat o așa-zisă școală de fotbal ”Gică Popescu”, cu care a dat chix. A fost președinte și finanțator la Chindia Târgoviște, cu care a retrogradat. Aferile lui de după au fost un dezastru, pierzând mulți bani din cei pe care i-a câștigat cât a fost în ”vână” prin campionatele din Europa.
Singura „afacere” bănoasă a fost din asocierea cu frații Becali, care i-a adus pe cap acest proces din ”Dosarul Transferurilor”, finalizat cu condamnarea sa la 3 ani, o lună și 10 zile de închisoare cu executare. Mulți cred că Gică ar fi trebuit să beneficieze de clemență pentru faptul că după demararea procesului a făcut prostia să se ducă fuguța la Fisc ca să plătească impozit pe banii pe care i-a încasat (ilegal). E ca și cum ai furat o mașină și, dacă te duci să plătești impozitul pe ea, înseamnă că este a ta. Cam așa a făcut Gică Popescu, cel mai favorit dintre favoriți la șefia FRF, funcție pe care a ratat-o, privind alegerile din celulă.
Popescu a fost dovedit, de asemenea, ca și colaborator al Securității înainte de 1989, cu numele de cod „Petrescu”, chiar dacă n-a recunoscut niciodată, ca și Voiculescu, că ar fi fost cel care a scris notele informative. „Baciul”, cum i se spunea lui Popescu pe vremea când încă era fotbalist, a pus „botul” la afacerile fraților Ioan și Victor Becali și a zis că se poate îmbogăți și mai mult din această afacere. Frații s-au folosit de imaginea lui în plan intern și internațional și afacerile mergeau din ce în ce mai bine. Popescu s-a retras când a fost dibuit că și-a însușit niște bani care nu i se cuveneau, dar asta nu-l absolvă de vina de a se asocia cu niște infractori și de a participa și el la infracțiunile comise de aceștia, în calitatea lui de „slugă”. Fostul Baci s-a făcut de râs și de data asta. Când procesul se apropia de final a redevenit interesat de postul de președinte la FRF pe care l-a pierdut în urmă cu 4 ani. Și a venit și susținerea, inclusiv din partea ”Nașului”, dar mai ales cea politică. Numai că procurorii și judecătorii nu au ținut seama de susținerea lui și de faptul că alegerile din 5 martie urmau să se desfășoare cu constinţirea unei victorii zdrobitoare a marelui Gică.
Gică Popescu a fost băgat la pușcărie pentru că a furat, nu pentru altceva. Argumentele pentru care se cere grațierea lui Popescu sunt unele care nu au legătură cu fapte lui. Dacă ar fi să ne luăm după judecata acelora care cer grațierea lui Gheorghe Popescu, Țiriac, de pildă, dacă ar fi descoperit că a furat jumătate din banii pe care îi are și ar fi condamnat, ar trebui grațiat pentru că a fost un mare tenismen. Atunci orice mare sportiv care a comis o infracțiune ar trebui să fie grațiat și absolvit de orice vină. O grațiere pentru Popescu ar da apă la moară altora, care vor cere același lucru pentru că au făcut cândva nu știu ce fapte de vitejie.
Solicitările de grațiere din partea unor politicieni USL mai au un scop: acela de a justifica în fața electoratului care îl compătimește pe Popescu și dorește grațierea acestuia că propunerea inițiată de USL (PSD) de grațiere și amnistierea unor fapte ar fi fost ca o mănușă în această situație. „Am fost şi sunt un promotor al sportului în România, iar valori precum Gică Popescu sunt văzute ca modele pentru tineri„, a spus și Crin Antonescu, care – cică! – n-ar fi de acord însă cu legea grațierii. Dar nu știm la care a parte a carierei se referea Antonescu, pentru că în partea de după ce şi-a agăţat ghetele în cui, Popescu nu poate reprezenta un model pentru nimeni.