Într-un județ în care seceta, arșița, vânturile puternice și degradarea solurilor devin probleme tot mai apăsătoare, pădurile ar trebui să fie o prioritate. În realitate, Brăila continuă să aibă una dintre cele mai mici suprafețe forestiere din România.
Brăila este un județ al câmpiei și al agriculturii intensive. Este, în același timp, un județ în care pădurea ocupă un loc surprinzător de mic. Fondul forestier național din județ însumează 28.265,5 hectare, adică doar 5,93% din suprafața județului. La nivel național, fondul forestier reprezenta, la sfârșitul anului 2023, aproximativ 6,616 milioane de hectare, respectiv 27,8% din suprafața țării. Cu alte cuvinte, Brăila este mult sub media națională. Iar acest lucru nu este doar o statistică. Înseamnă mai puțină protecție împotriva vântului, mai puțină protecție a solului, mai puțină biodiversitate și o vulnerabilitate mai mare în fața schimbărilor climatice.
8.000 de hectare care ar fi putut fi împădurite
Este o cifră relevantă pentru dezbaterea locală privind împăduririle. Potrivit unei situații prezentate în trecut de primăriile din județ, existau aproximativ 8.000 de hectare de terenuri improprii agriculturii, dar cu potențial de împădurire. Ce s-a întâmplat cu aceste terenuri și câte dintre ele au fost transformate în păduri sau perdele forestiere? Cel mai probabil, în locul unei strategii locale vizibile, coerente și măsurabile, împăduririle au rămas în mare parte proiecte punctuale sau pe hârtie.
De ce nu mai putem amâna
Problema nu mai poate fi împinsă de la un an la altul. România însăși a recunoscut, în legislația referitoare la Campania de împădurire, că ritmul împăduririlor terenurilor sale a fost prea mic. Pentru Brăila, acest avertisment este cu atât mai important. Suntem în Bărăgan, într-o zonă în care agricultura depinde enorm de apă și de calitatea solului, iar episoadele de secetă și temperaturile extreme devin tot mai dese.
Pădurea nu este un lux. Este infrastructură naturală. O perdea forestieră poate reduce viteza vântului. Un trup de pădure poate proteja solul. Vegetația forestieră poate contribui la menținerea biodiversității și la captarea carbonului. Iar arborii din jurul localităților pot contribui la reducerea efectelor temperaturilor extreme.
Europa plantează, Brăila discută
În timp ce la nivel local împădurirea pare să avanseze greu și fragmentar, Uniunea Europeană a transformat problema pădurilor într-o chestiune strategică. Strategia UE pentru păduri 2030 urmărește creșterea cantității și calității pădurilor europene, refacerea ecosistemelor și creșterea rezilienței lor în fața schimbărilor climatice.
Mai mult, Regulamentul european privind restaurarea naturii stabilește ca măsurile de restaurare să acopere cel puțin 20% din suprafețele terestre și marine ale UE până în 2030.
Așadar, întrebarea pentru Brăila nu mai este dacă trebuie să împădurim, ci cum s-o facem căt mai repede.
PNRR a adus bani. Dar cine a venit cu proiectele?
Nu mai poate fi invocată lipsa finanțării. Prin PNRR au fost puse la dispoziție fonduri pentru împădurirea terenurilor agricole și degradate. În 2025, Guvernul a majorat chiar prima anuală pentru terenurile împădurite. În județul Brăila, potrivit unei centralizări publicate în noiembrie 2025, erau înregistrate 30 de proiecte PNRR, însumând 1.076,67 hectare. Este doar un început. Iar dacă îl raportăm la cele 28.265,5 hectare de fond forestier existente și la deficitul istoric al județului, este foarte puțin.
Nu avem nevoie de ceremonii de plantare, ci de hectare de pădure
Brăila nu mai are nevoie doar de acțiuni simbolice în care se plantează câteva sute sau câteva mii de puieți și se fac fotografii. Are nevoie de un program județean de împădurire cu cifre clare: câte hectare pot fi împădurite și unde, ce suprafețe pot fi introduse în proiecte PNRR sau în alte programe de finanțare, câți arbori trebuie plantați și, mai ales, cine monitorizează lucrările și procentul de prindere al plantațiilor. Adică are nevoie de o strategie județeană mult, mult mai ambițioasă.
Brăila nu poate rămâne „lanterna roșie”
Faptul că județul este prezentat drept între ultimele din țară în ceea ce privește suprafața împădurită ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru administrația locală, nu o simplă statistică. Avem un județ cu o suprafață agricolă uriașă, dar tocmai această realitate face necesare perdelele forestiere și zonele de protecție. Avem terenuri degradate, avem secetă, avem temperaturi extreme, dar avem acces la mecanisme de finanțare pentru împădurire. Mai este nevoie de voință administrativă și un obiectiv public asumat: câtă pădure vrem să lăsăm generațiilor viitoare?
Dan ROTARU