Brăila este un oraș cu un patrimoniu arhitectural foarte bogat, dar și cu probleme care se văd aproape la fiecare pas: multe clădiri lăsate în paragină, construcții începute și abandonate și investiții finalizate care au rămas fără utilizare. Dincolo de aspectul neplăcut al acestor imobile, ele spun povești despre blocaje administrative, schimbarea proprietarilor, posibilitățile lor financiare limitate sau, pur și simplu, lipsa de interes a administrației locale de-a lungul timpului.
Clădiri degradate, care au ajuns să urâțească orașul
Sunt multe case construite cu gust la început de secol XX. Un exemplu este Casa Jean Troianos, cunoscută de brăileni și drept „Casa cu stafii”, de pe strada Ana Aslan. Clădirea-monument este nelocuită, iar lipsa întreținerii a dus la degradarea ei. Este un exemplu dureros de patrimoniu de valoare, cu o poveste ieșită din comun, care se deteriorează.
Casa Bancotescu, de pe strada Campiniu, este alt exemplu de clădire istorică mult timp nelocuită și ajunsă într-o stare evidentă de degradare. Valoarea arhitecturală excepțională a acestei clădiri contrastează puternic cu starea în care se află astăzi. Sunt însă semne că va începe reabilitarea ei.
Există apoi seria de 3 cladiri, hotel Pescăruș, fosta baia comunală, fostul liceu sanitar, despre care nu știm dacă mai au același proprietar, dar știm sigur că au aceeași soartă: stau nefolosite si se degradează încet și sigur…
În seria hotelurilor închise avem și tandemul (construit în perioada comunistă) hotel Belvedere – hotel BTT. Situate de o parte și de alta a sediului Consiliului Județean, adică în inima orașului, aceste hoteluri ar fi, probabl, rentabile dacă… n-ar sta închise. Lângă hotelul Belvedere mai există o casă veche și încă frumoasă unde pe vremuri se organiza o discotecă pentru tineri. Și ea stă închisă de vreo 35 de ani.
Pe strada Traian se află fostul sediu al Societății Anonime Române de Telefoane, o clădire foarte modernă la data construirii ei, în anul 1937, dar deocamdată închisă și scoasă la vânzare.
Construcții începute și neterminate
Poate cea mai vizibilă categorie este cea a proiectelor care au început cu promisiuni mari și au de rămas, după ani de zile, doar cu scheletul construcției.
Un exemplu reprezentativ este Complexul Olimpic de Natație din Brăila, celebru în toată țara. Lucrările au început în 2013 și au fost oprite după ce proiectul a ajuns la un stadiu foarte avansat. În 2026, după un deceniu de blocaj, lucrările au fost reluate, ceea ce oferă, în sfârșit, speranța că investiția va putea fi terminată.
Un alt caz cunoscut este Arena de Box, aflată în zona protejată a centrului istoric. Proiectul a devenit un adevărat șantier fără sfârșit. Lucrările au fost începute cu mulți ani în urmă, au fost blocate, iar schimbările de destinație și problemele legate de autorizații au complicat situația.
La clădirea care adăpostea fostul cinematograf Popular, o clădire foarte arătoasă la vremea ei, parcă se mișcă ceva, dar lucrările înaintează greu, probabil din lipsă de bani.
Toate aceste construcții au un efect dublu asupra orașului. Pe de o parte, ocupă terenuri importante și au consumat resurse publice sau private cu care a început reconstrucția lor, dar nu au produs încă beneficiile promise. Pe de altă parte, după ani de abandon, investițiile inițiale s-au degradat și devine necesară o nouă cheltuială pentru a putea fi finalizate.
Construcții terminate, dar nefolosite
Poate cea mai ciudată situație este aceea în care o construcție a fost renovată sau chiar finalizată, dar a rămas închisă.
Un exemplu notoriu este fosta Policlinică pentru Copii de pe Calea Călărașilor. Imobilul a fost renovat cu milioane de lei, însă nu a putut fi folosit corespunzător până acum deoarece au rămas nerezolvate mai multe probleme la interior. Totuși, sunt indicii că în clădire va fi mutat sediul unei instituții din cadrul Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene.
Alte exemple recente sunt hala de pește din Piața Mare, stadionul Progresul, clădirea-adăpost pentru ambarcațiuni de pe Faleză, fostul Consulat Italian, toate finalizate și, deocamdată, nefolosite.
Un oraș blocat între un trecut strălucitor, un prezent cenușiu și un viitor incert
Cele trei categorii de construcții au, de fapt, aceeași problemă: lipsa unei strategii coerente și eficiente pentru patrimoniul și clădirile sau construcțiile importante ale orașului.
O clădire degradată pierde treptat din valoare și devine din ce în ce mai scump de restaurat. O construcție începută și abandonată a consumat bani, dar nu a produs și rezultatul promis. Iar o clădire terminată, dar nefolosită, poate ajunge în timp în aceeași situație ca una abandonată.
Brăila nu duce lipsă de clădiri valoroase și nici de povești atașate care pot fi transformate în proiecte utile orașului. Problema este că, mult prea des, între idee și rezultat apare un gol de ani de zile. Iar acel gol este umplut de buruieni, fațade degradate și șantiere abandonate.
Pentru un oraș care dorește să atragă investitori, oameni tineri, specialiști în diferite domenii și turiști, imaginea acestor clădiri nu este doar o problemă estetică. Este un semnal despre felul în care este administrat spațiul urban. Fiecare clădire abandonată reprezintă, în același timp, o problemă și o oportunitate: să rămână o ruină sau să devină o părticică din renașterea Brăilei. Și semne bune există. Primăria a preluat câteva clădiri spre renovare. Dar, mai ales, investitori sau persoane private au cumpărat și cumpără clădiri vechi și foarte frumoase, înțelegând valoarea lor arhitectonică deosebită. La unele clădiri abia au început lucrările de refacere, dar altele au fost deja refăcute și arată ca din altă lume…