Multe teme de campanie în Brăila. Aproape toate nu au nicio legătură cu alegerile europarlamentare. Pe scurt: singurul partid care pare zdravăn la cap pare a fi PDL. Restul? Ori absenţi, ori pe alături cu gardul!
La PSD, jale mare! Niciun pesedist nu-i interesat de această campanie. Adică nu-i interesat de Parlamentul European! Dacă, de regulă, preşedintele PSD Brăila era cel care ocupa tot peisajul, acum, absenţă totală. Cu toate că se plâng de impunerile europene, pesediştii brăileni nu fac niciun efort pentru a trimite în Parlamentul European oameni care să le reprezinte viziunile extravagante. În rare cazuri, mai apare câte unul întârziat, încremenit în trecut, care strigă „Jos Băsescu!”.
La PNL, cortina trasă! Vasile Varga ar trebui dat dispărut, Dănăilă are „serviciu” la Primărie, deci prestează la PSD. Boboc, când se mai trezeşte din leşinul prelungit în care zace de o bună bucată de vreme, îngaimă sfârşit de epuizare câte un sfert de temă aruncată pe piaţă de Crin Antonescu. În timp ce liberalii lui, împreună cu pesediştii brăileni, dau lovituri după lovituri prin CJ şi CLM, Boboc strigă răguşit că PNL Brăila nu-i cu PSD Brăila. Atunci cu cine e, tovarăşe preşedinte? Păi USL-ul funcţionează din plin la Brăila, iar dumneata, sfruntat, afirmi contrariul?
În schimb, noua echipă de la PDL Brăila face ceea ce ar trebui să facă un partid. Şi, de fapt, aici vorbim despre ceva mai important decât un partid sau structură: vorbim despre o echipă de profesionişti care nu bat câmpii, care vorbesc aplicat. Dacă nu aş fi dat de programele PDL-ului, probabil că nici nu aş ştiut pentru ce sunt aceste alegeri.
Ideea, descurajantă, este următoarea. Rinocerii vechi din Brăila, de la PSD şi PNL, nu mai au putere. Sunt epuizaţi! Istoviţi! Nu mai au puterea să gândească, să se reinventeze, să susţină un flux de energie socială şi politică! Au expirat, pur şi simplu! Poate află şi ei acum că, în politică, cariera are un termen de garanţie. Gata, sunt bogaţi, plini de puteri colosale şi morţi în acelaşi timp. Toată trupa care a condus Brăila de 20 de ani încoace nu mai poate face de acum decât un singur lucru: rău! Rău mai pot face! De construit, nimic! Nu mai pot! Zac pe un munte de bani, relaţii şi complicităţi ruşinoase, însă astea nu-s instrumente pentru a construi, ci scule pentru a demola.
Problema nu se mai pune în termeni moi şi cârtitori, de genul „Cine ce face?”, ci se pune în termeni drastici, de trecut şi viitor. E clar că viitorul nu-i asimilează pe Stancu, Varga et Comp. Vitorul îi rejectează. Reacţia lor nu poate fi decât una în contratimp, distructivă. Politica pe care o ştiu nu prea mai e acceptată în lumea care a început să se aşeze. Asta e!
Rămâne ca brăilenii să decidă unde vor să trăiască ei şi copiii lor. În trecut, în lâncezeală şi sărăcie, în apele tulburi care – iată! – nu se limpezesc nici acum? Sau în viitor, într-o lume care încet, încet se aşează pe fundamentul unor valori care şi-au dovedit eficacitatea? Dacă brăilenii vor să trăiască în viitor, trebuie să pună bazele prezentului. Vechiul ţăran român ştia că la ogor nu poţi lua cai bătrâni, plini de metehne. Şi mai avea o vorbă: pe boul bătrân, crescut în iesle, nu-l mai înveţi la jug!