Pe 9 octombrie, 1931, Brăila întreagă trăia un moment special, vizita suveranului ţării, Carol al II-lea. Evident, emoţia evenimentului a fost una firească, numai că, în afara prezentării momentelor vizitei, jurnaliştii brăileni s-au aprins niţel şi s-au simţit datori să-i ureze bun venit regelui într-un stil de care, ulterior, s-au folosit foarte bine comuniştii ca să le dorească cele necesare conducătorilor iubiţi… E lesne de concluzionat că de la carolingianul „Tu eşti singura noastră lumină”, lansat de Ancheta, şi până la ceuşistul „Conducător iubit, mândră-i corabia, meşter cârmaciul” promovat de Scânteia nu este decât un pas mic, mic de tot , unul de furnică. Să vedem.
BUN VENIT, MAIESTATE!
Brăila, vechiul grânar al ţării îmbrăcată în haina de sărbătoare a sufletelor noastre ce sunt întotdeauna deschise pentru Tine, primeşte vizita Majestăţii Tale cu multă nădejde!
Dela 8 iunie 1930, când temerar ai descins din azur pe plaiurile ce Te-au cunoscut de copil, ai schimbat sufleteşte această ţară. Chinuiţi de relele ce au cuprins o lume întreagă şi amăgiţi de unii dintre noi, Tu eşti singurul nostru mare conducător!
Astăzi, când toată lumea suferă lovituri din ce în ce mai dureroase, când încercuiţi din toate părţile de sbuciumul unei crize mondiale încercăm sforţări uriaşe, Tu eşti singura noastră lumină!
Fii binevenit în mijlocul nostru, care am ştiut totdeauna să Te preţuim şi care aşteptăm demult prilejul să-Ţi împărtăşim deaproape întregul nostru devotament şi supunerea neţărmurită la picioarele Tronului.
Populaţia Brăilei te îmbrăţişează cu dragoste şi-Ţi urează din adâncul inimei:
Să trăieşti Maiestate, în pace şi onor!
Cică pe Carol al II-lea şi pe Ceauşescu i-au „stricat” Elenele lor, Lupeasca, respectiv Ceuşeasca. Ei aş, presa obedientă şi boborul inert i-au „stricat”!…