Guvernul a aprobat vineri, 9 iunie 2017, printr-o Hotărâre, Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice. În baza acestor norme sunt stabilite modalitatea de desfășurare a ședințelor de conciliere, modul de comunicare cu debitorul și creditorii, tipurile de onorarii pentru administratorul procedurii și lichidator, precum și cuantumul minim și maxim al acestor onorarii.
Deschiderea procedurii de insolvență se va face pe baza unei cereri pe care debitorul persoană fizică o poate depune personal sau prin poștă, cu confirmare de primire sau pe e-mail cu semnătură electronică certificată, la comisia de insolvență la nivel teritorial din județul în care își are domiciliul sau reședința de cel puțin 6 luni. În termen de 5 zile de la data primirii cererii, va avea loc o ședință de ascultare a debitorului. Dacă debitorul este persoană cu handicap auditiv sau surdocecitate, ascultarea va avea loc cu asigurarea unui interpret în limbaj mimicogestual.
Administratorul procedurii verifică creanțele, în baza informațiilor transmise atât de creditori, cât și de debitori. Creanțele exprimate sau consolidate în valută vor fi înregistrate într-un tabel preliminar la valoarea lor în lei, la cursul Băncii Naționale la data deschiderii procedurii insolvenței, exceptând cazurile în care legislația specială cuprinde prevederi diferite.
Planul de rambursare prezentat de administratorul procedurii de insolvență trebuie să fie fezabil și să țină cont de perspectivele reale de redresare și circumstanțele aplicabile debitorului. În acest sens, normele metodologice aprobate de Guvern detaliază reperele la care comisia de insolvență la nivel central se va raporta pentru stabilirea nivelului de trai rezonabil și pentru evaluarea nevoilor de locuit ale debitorilor și familiilor acestora, în situația insolvenței persoanelor fizice.
Astfel, se va ține cont de:
– valoarea coșului minim lunar de consum, stabilit în baza informațiilor primite de la Institutul Național de Statistică și/sau Institutul pentru Calitatea Vieții;
– particularități de ordin financiar, structura pieței forței de muncă;
– valoarea minimă a cheltuielilor profesionale și/sau de școlarizare;
– prețul utilităților, al alimentelor și al produselor de bază;
– componența și structura familiei debitorului, ținând cont și de persoanele aflate în întreținerea debitorului și a celor cu care conviețuiesc;
– existența unor situații speciale de sănătate, integritate fizică, dizabilități în cazul debitorului ori al persoanelor aflate în întreținere sau cu care conviețuiesc;
– cheltuielile minime legate de funcționarea și întreținerea unui vehicul indispensabil;
– cheltuielile minime necesare pentru creșterea, îngrijirea și educarea copilului aflat în întreținerea debitorului, raportat la vârsta copilului;
– exigențele minimale ale unei locuințe convenabile pentru debitor și persoanele aflate în întreținerea sa sau cu care conviețuiește.
Planul de rambursare astfel elaborat este transmis comisiei de insolvență de către administratorul procedurii, pentru a fi evaluată fezabilitatea lui, în termen de 15 zile.
Actul normativ stabilește, totodată, că ședințele de conciliere între creditor și debitor trebuie să servească exclusiv intereselor legitime ale părților și că niciuna dintre părți nu poate impune celeilalte părți o soluție.