Dincolo de abordările ideologice și manipulatorii, conducerea Federației “Solidaritatea Sanitară” din România a făcut o serie de precizări referitoare la creșterea contribuțiilor la sănătate. Această creștere înseamnă posibilitatea de a introduce mecanisme de protecție socială, prin finanțarea cotei cuvenite de contribuție de la bugetul de stat sau din alte surse în cazul în celor pentru care aceste contribuții riscă să reprezinte o reducere periculoasă a veniturilor; posibilitatea de-a crea un sistem social de sănătate, în cadrul căruia cea mai mare parte a cetățenilor să aibă acces la servicii de sănătate de care pot beneficiar în mod real, fără a fi nevoiți să plătească atunci când sunt pacienți; precum și modalitatea de abordare onestă a problemei, recunoscând că în forma actuală sistemul sanitar nu poate asigura serviciile medicale necesare populației, în sensul că renunțării la sloganul „sănătatea este gratuită”, în spatele căruia a fost camuflat dezastrul sistemului.
Ieri, pe site-ul Federației “Solidaritatea Sanitară” din România a fost postat un comunicat de presă în care conducerea Federației aducea diferite argumente pozitive în ceea ce privește creșterea contribuțiilor la sănătate, printre ele fiind că în felul acesta există șansa de a salva mii de pacienți ce mor anual din cauza lipsei resurselor necesare, în condițiile în care există metode de a-i trata, dar sistemul nu are banii necesari pentru a o face; împărțirea egală a responsabilității pentru sănătatea cetățenilor între angajați, angajatori, stat și toți cei care realizează venituri; șansa de a spori gradul de încredere a cetățenilor în sistem și, prin asta, în posibilitatea statului român de a-i asigura o viață demnă, în condițiile în care sănătatea este una din dimensiunile esențiale ale cetățeanului într-un stat; introducerea în pachetul de bază de servicii medicale a cât mai multe din serviciile medicale esențiale populației, ce pot fi acordate în mod real, adică posibilitatea de-a crea un sistem social de sănătate, în cadrul căruia cea mai mare parte a cetățenilor să aibă acces la servicii de sănătate de care pot beneficiar în mod real, fără a fi nevoiți să plătească atunci când sunt pacienți.
Iată care este părerea conducerii Federației:
Creșterea contribuțiilor la sănătate înseamnă una din măsurile necesare pentru creșterea finanțării sistemului, alături de transferarea pachetului de servicii sociale către stat, creșterea bazei de contribuție (în prezent, pentru sănătatea a cca. 20 milioane de cetățeni, contribuie doar cca. 6,9 milioane de români) și creșterea contribuției asigurărilor private la finanțarea sistemului (în special prin asigurările complementare). Înseamnă șansa de a salva mii de pacienți ce mor anual datorită lipsei resurselor necesare, în condițiile în care există metode de a-i trata, dar sistemul nu are banii necesari pentru a o face. Pentru a înțelege amploarea acestei drame trebuie să pornim de la a gândi că fiecare dintre noi putem fi în această situație. Ne înduioșăm în fața unor cazuri prezentate pe micile ecrane în toată gravitatea lor, înțelegând uneori să contribuim pentru a ajuta la salvarea lor, însă nu ne conving miile de astfel de situații care se petrec zilnic în spitalele din România. Înseamnă modalitatea de abordare onestă a problemei, recunoscând că în forma actuală sistemul sanitar nu poate asigura serviciile medicale necesare populației. Adică renunțarea la sloganul „sănătatea este gratuită”, în spatele căruia a fost camuflat dezastrul sistemului. Înseamnă un efort mic pentru cetățeanul contribuitor (creșterea cu 0,65% a nivelului contribuției pentru contribuția totală de 12% și cu 1,65% pentru o contribuție totală de 14%) și un beneficiu mare pentru pacienți și imens pentru cetățenii salvați de la moarte tocmai ca urmare a acestei măsuri. Reducerea veniturilor este chiar mai mică decât aceste procente în condițiile în care sumele plătite suplimentar se scad din totalul sumei impozitate). Altfel spus, creșterea contribuției se face în parte prin reducerea impozitului pe venit. Înseamnă împărțirea egală a responsabilității pentru sănătatea cetățenilor între angajați, angajatori, stat și toți cei care realizează venituri. Înseamnă posibilitatea de a introduce mecanisme de protecție socială, prin finanțarea cotei cuvenite de contribuție de la bugetul de stat sau din alte surse în cazul în celor pentru care aceste contribuții riscă să reprezinte o reducere periculoasă a veniturilor. Înseamnă curajul de-a asuma necesitatea unei rupturi cu practicile semi- și neoficiale la care este supus cetățeanul în momentul în care ajunge pacient (cumpărarea medicamentelor, a materialelor, asigurarea unor venituri suplimentare pentru personal) și de-a crea un sistem sanitar onest, în cadrul căruia drepturile teoretice ale pacientului au un direct corespondent în practică. Înseamnă reducerea semnificativă a contribuțiilor directe și a celor informale pe care cetățeanul ajunge să le facă atunci când ajunge pacient. Adică, pacienții pot să-și concentreze toate eforturile pentru îngrijirea propriei sănătăți. Înseamnă aplicarea etică a principiului solidarității sociale, prin diferența dintre sumele cu care contribuie cetățenii cu venituri mai mari față de cei cu venituri mici. În felul acesta, în momentul în care un cetățean ajunge pacient beneficiază atât de contribuția sa, cât și de cea a angajatorului său, precum și de faptul că alți cetățeni au contribuit cu sume mai mari decât el. Înseamnă renunțarea la iluzia că astfel salariații câștigă mai mult, toate câștigurile ce rezultă din cei 0,65% – 1,65% fiind repede pierdute pe cheltuielile private pentru sănătate, reprezentate de sumele mult mai mari pe care trebuie să le plătească în momentul în care ei sau membrii lor de familie ajung pacienți. Înseamnă șansa de a spori gradul de încredere a cetățenilor în sistem și, prin asta, în posibilitatea statului român de a-i asigura o viață demnă, în condițiile în care sănătatea este una din dimensiunile esențiale ale cetățeanului într-un stat. Înseamnă introducerea în pachetul de bază de servicii medicale a cât mai multe din serviciile medicale esențiale populației, ce pot fi acordate în mod real; adică, posibilitatea de-a crea un sistem social de sănătate, în cadrul căruia cea mai mare parte a cetățenilor să aibă acces la servicii de sănătate de care pot beneficiar în mod real, fără a fi nevoiți să plătească atunci când sunt pacienți. Înseamnă responsabilitatea noastră, ca cetățeni, de-a asuma crearea unui sistem de asigurări sociale de sănătate autonom, care să nu mai fie victimă a diferitelor interese politice sau sociale pentru care se cheltuiesc o parte din bani, imun la schimbările politice, finanțat într-un mod adecvat. Altfel spus, dorința de-a face din sistemul de asigurări sociale de sănătate un bastion al statului social, un loc în care diferențele de venituri dispar, fiind înlocuite de abordări echitabile și de posibilitatea concretă de-a acorda serviciile medicale esențiale necesare în mod egal și în funcție de gravitatea bolilor. Înseamnă o șansă în plus pentru pacienți de-a fi tratați de profesioniști din ce în ce mai buni, în condițiile în care finanțarea corespunzătoare a sistemului însemnă în mod simultan posibilitatea de-a salariza lucrătorii la un nivel mai adecvat. Creșterea finanțării sistemului sanitar va avea totodată ca efect reducerea semnificativă a migrației doctorilor și asistentelor. Înseamnă dotări mai bune pentru spitalele publice, adică creșterea calității serviciilor medicale de care beneficiază pacienții și condiții mai bune de lucru pentru salariații din sănătate. Înseamnă aplicarea la scară națională a principiului responsabilității sociale, românii asumând astfel responsabilitatea pentru starea de sănătate a lor și a copiilor.