Organ săptămânal al Partidului Naţional-Ţărănesc din oraşul şi judeţul Brăila, Izbânda este un jurnal sobru, în care nu-şi face loc nici măcar un singur articol de fapt divers sau din categoria a ceea ce numim can-can. Există doar materiale consistente de politică, economie şi informare culturală, ceea ce denotă faptul că ţărăniştii brăileni luau foarte în serios gazetăria, respectând astfel gustul unui segment de public instruit şi cu aspiraţii superioare.
Din numărul pe care l-am lecturat pentru azi am ales un articol-portret al unei figuri însemnate din istoria culturală a oraşului: Anastasie Simu. Materialul apare în contextul alegerii domnului Anastasie Simu ca membru de onoare al Academiei Române. Vom afla într-adevăr lucruri despre o personalitate impresionantă.
Brăileni iluştri – D. Anastase Simu, membru de onoare al Academiei Române
Ilustrul nostru concetăţean, d. Anastase Simu, creatorul măreţului muzeu de artă care-i poartă numele, sprijinitorul artiştilor plastici români, donatorul frumoaselor tablouri care formează începutul de pinacotecă al Brăilei, oraşul său natal, a fost ales de înalta instituţie de cultură care este Academia Română, membru de onoare.
Alegerea aceasta, care n-are decât defectul că a întârziat cam mult, încoronează cu nimbul nemuririi o operă minunată şi un om de elită, un Mecena, un ctitor, un estetician.
Ctitoria de artă, în clasicul stil grecesc din centrul Capitalei, ridicată în anul 1910, Maiu 21, a fost şi este o înaltă şcoală de înălţare sufletească, ea adăpostind o nepreţuită comoară de artă, capodopere cu care cele mai strălucite muzee apusene s-ar mândri, pe cari d. Anastase Simu le-a achiziţionat în ani de peregrinări prin centrele artistice ale lumii, cu mari sacrificii băneşti.
Academia Română, onorând pe marele ctitor şi Mecena cu titlul de membru de onoare, se onorează ea însăşi, onorează ţara şi nouă, brăilenilor, concetăţenii lui, ne dărueşte un nou titlu de mândrie.
Căci d. Anastase Simu este fiu al Brăilei. Aici s-a născut, aici şi-a trăit copilăria, aici a urmat şcoala primară şi secundară şi tot aici şi-a făcut debutul în magistratură, în avocatură şi în politică. Încă de tânăr, d. Anastase Simu şi-a manifestat bogatele sale daruri sufleteşti. În 1880 împroprietăreşte pe toţi însurăţeii din comuna Fleaşca, unde construieşte pe cheltuiala sa o şcoală şi o biserică. Stabilit la Bucureşti, nu uită oraşul său natal, şi-i face de câteva ori donaţii importante cari, desigur, nu vor fi şi ultimele, d-sa păstrând o caldă amintire şi dragoste Brăilei.
D. Anastase Simu a fost de două ori deputat al Brăilei. O dată în 1888 şi a doua oară în 1899, când este ales în colegiul I. În Cameră a fost raportor al proectului de lege pentru înfiinţarea unei a doua secţiuni pe lângă tribunalul Brăila.
Studiile universitare le-a făcut la Paris, unde a luat licenţa, cu subiectul Dreptul de succesiune. Biblioteca Comunală păstrează această teză, tipărită la Paris, în anul 1878.
În 1910, când s-a inaugurat muzeul din Str. D. A. Sturdza, d. Anastase Simu a spus celor cari admirau măreţul locaş de artă: „Acesta a fost scopul vieţii mele: şcoala sufletului pentru cei ce vin.”
Generaţii după generaţii vor face şcoala sufletului în templul de artă al dlui Anastase Simu, păstrând vie şi luminoasă imaginea celui mai mare ctitor al României. D. Anastase Simu va rămâne cu adevărat nemuritor.
S.S.
P.S.: De reţinut un amănunt important şi trist. Splendidul Muzeu Simu din Bucureşti, despre care se face vorbire în articolul de mai sus, a fost demolat de comunişti. Pe locul respectiv s-a construit… un magazin de confecţii. Curat criminali!