La Brăila se face sport de performanţă. Cu bani puţini şi cu entuziasmul unor antrenori care ştiu să renunţe la multe din cele ce ţin de viaţa personală şi, din pură pasiune, înţeleg să susţină şi să îndrume copii extrem de talentaţi.
Sportul brăilean nu este luat în serios în ansamblu, ci doar pe segmente. Nu există o viziune unitară şi limpede care să urmărească pe termen lung fructificarea la maxim a unui potenţial enorm. Lipsa de seriozitate la nivel instituţional se traduce şi prin lipsa unei publicaţii sportive. Ce rost ar avea o gazetă sportivă brăileană, vă întrebaţi, când noi nu reuşim să finanţăm rezonabil secţii sportive cu rezultate excelente. Păi ar avea.
În primul rând că o astfel de gazetă nu ar înghiţi prea mulţi bani. În al doilea rând, o revistă de sport şi educaţie fizică ar putea reprezenta cartea de vizită a unui oraş care îşi doreşte să exceleze în domeniu. În al treilea rând, publicaţia cu pricina ar fi un excelent vehicul de popularizare a sportului de performanţă în interiorul şcolilor. În al patrulea rând ar fi cel mai adecvat mijloc de exprimare a specialiştilor, antrenorilor, profesorilor care ar putea astfel nu doar să-şi prezinte strategiile tehnice de antrenament şi de selecţie sau performanţele, ci şi părerile directe, naturale privind problemele cu care se confruntă ramura pe care o coordonează. În al cincilea rând, jurnalul de sport i-ar putea încăpea şi pe iubitorii sportului dornici să-şi exprime opiniile şi impresiile de suporteri.
Acestea sunt argumentele. Să vedem dacă mişcă cineva ceva.