Brăila are o echipă de fotbal. În Liga a II-a națională. În subsolul Ligii a II-a. În ultima vreme FC Brăila a consemnat câteva victorii istorice menite să o salveze de la retrogradare. Site-ul UEFA și presa internațională nu prididesc să consemneze izbânzile memorabile ale Brăilei în confruntările cu mult mai titratele team-uri de la Târlungeni, Buzău sau Suceava. În derby-urile cu aceste temute grupări, administrația Stadionului Municipal a stat cu frica în sân ca nu cumva arena să se dezintegreze sub presiunea afluxului de spectatori, nu mai mult de 6-700 plătitori pe meci. Dirt-track-ul, în schimb, strânge pe stadion și 1500 de spectatori…Situația trenează de ani și ani.
Brăila are și alte secții sportive: box, judo, atletism, kaiac, ciclism etc. Sporturile acestea, mai ales box-ul și judo-ul, au adus Brăilei medalii cu sacul. An de an. Rezultate naționale onorabile au și kaiacul și atletismul și dirtrack-ul.
Să vorbim acum și despre bani. Fotbalul brăilean primește de la administrația locală, anual, în jur de 20 de miliarde de lei, dacă nu mai mult. Douăzecidemiliarde pentru câteva lupte spartane cu Târlungeni, Buzău și restul săracilor din Liga a II-a.
Celelalte sporturi primesc de la aceeași administrație locală, anual, câteva sute de milioane. Nu este doar rușinos, este batjocoritor… În același timp este un veritabil miracol cum oamenii atașați cu adevărat sportului reușesc să facă performanță de mare clasă cu niște sume derizorii. Eu găsesc o singură explicație: pasiunea lor și entuziasmul copiilor pe care îi îndrumă sunt factori determinanți în victoriile ritmice pe care le obțin. Întrebarea logică e următoarea: până când?
Eu am găsit o explicație. Acum să ne prezinte o explicație și cei care aruncă miliarde în Fotbal Club Faliment, iar pe masa plină de medalii scutură câteva firimituri în zeflemea…