Am tot frecat noi băţul de grilajul gardului răsăritean până când marele urs neo-URSS a început să mârâie şi să ne spună pe şleau că s-ar putea să sară pârleazul la noi. E greu de crezut că va începe aşa curând un conflict armat, dar după pocinogul cu Rogozin nu poţi să nu te întrebi cum stai cu potenţialul militar, în condiţiile în care în Ucraina se întâmplă ce se întâmplă.
Pe la 1910, de pildă, eram oleacă mai lucizi, în sensul că armata primea atenţia cuvenită din partea regelui şi a guvernului şi asta tocmai pentru că reprezentanţii celor două puteri de stat nu se consumau într-un permanent “război” al miştourilor, aşa cum se întâmplă astăzi între Palatul Victoria şi Cotroceni. Să vedem însă cum se prezenta situaţia acum un secol şi mai bine, aşa cum reiese ea din jurnalul săptămânal Bomba, şi apoi să tragem o concluzie.
Manevrile Regale
Nu e în căderea noastră să discutăm din punctual de vedere pur militar şi technic rezultatul manevrelor regale ale corpului I şi II de armată; aceasta o lăsăm pe seama ofiţerilor de stat major şi a revistelor militare. Ceea ce ne interesează însă pe noi, pe toţi românii patrioţi, pe toţi amicii şi duşmanii noştri, este ca să ştim cum s-a prezentat armata noastră în aceste manevre şi cari sunt învăţămintele ce rezultă din ele.
Ei bine, toţi specialiştii sunt unanimi în părerea că niciodată ca la aceste manevre nu s-au pus în evidenţă virtuţile noastre militare; răbdarea, stăpânirea de sine şi voinţa; niciodată ca la aceste manevre nu s-a constatat că soldatul roman ştie nu numai să îndure cele mai mari privaţiuni, dar să şi reziste la orice încurcări şi să se expună cu un curaj uimitor oricăui pericol.
În cursul acestor manevre s-au afirmat numeroase talente miltare în armata noastră, despre cari până acum nu se ştia decât numai în cercuri prea restrânse. Şi s-a dovedit că pregătirea ofiţerilor noştri este excelentă şi că nivelul lor intelectual nu rămâne întru nimic în umbră, faţă de ofiţerii germani, francezi, austriaci.
Fiecare român trebue să se mândrească de situaţia strălucită în care se prezintă armata ţării: perfect de bine instruită, bine echipată şi înarmată şi gata în orice moment a apăra ţara.
Şi credem că este sufficient să ştie ţara întreagă, că rezultatele manevrelor este că armata noastră este pe deplin pregătită pentru orice eventualitate, având generali şi ofiţeri distinşi cum n-au multe ţări.
M…
Iar noi încheiem amintind de butada lui Hegel: “Istoria ne învaţă că oamenii nu învaţă nimic din istorie”.