Denia din Marțea Săptămânii Patimilor (care se săvârșește de fapt luni seara) se concentrează pe pilda Mântuitorului despre fecioarele înțelepte și fecioarele nebune (Matei 25, 1-13). Cele 10 fecioare își așteaptă Mirele, având pregătite candele. Sfinții Părinți ai Ortodoxiei arată că cinci dintre ele erau înțelepte pentru că se pregătiseră și cu untdelemn pentru împodobirea candelelor (adică aveau și virtutea faptelor bune, de milostenie), în vreme ce celelate cinci erau nebune, tocmai pentru că gândiseră că virtutea fecioriei este suficientă pentru mântuire. Pe scara virtuților se urcă însă dobândind toate virtuțile.
După lăsarea nopții fecioarele adorm și la venirea Mirelui, cele fără minte le cer ulei pentru candelele lor fecioarelor înțelepte, însă acestea le răspund: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă și nici vouă. Mai bine mergeți la cei ce vând și cumpărați pentru voi. Și aici Sfinții Părinți au tălmăcit cu profunzime cuvântul Mântuitorului, arătând că noaptea reprezintă moartea, iar după adormirea spre cele de veci a fecioarelor (deci și a noastră, a fiecăruia), și ele și noi toți trebuie să dăm seama pentru toate dobândite sau irosite în viața pământească. Îndemnul fecioarelor înțelepte către celelalte de a merge să ia ulei de la cei ce vând este acela de a încerca totuși să facă fapte de milostenie. Plecate de la ușa Mirelui ele întârzie și, la cererea lor de a fi primite, răspunsul este necruțător: Nu vă cunosc pe voi (Matei 25, 12). Așadar, virtutea se practică și se lucrează în viața de aici, în viața de apoi nu va mai fi timp pentru fapte bune, ci doar pentru judecata care ne va așeza de-a dreapta lui Hristos, spre bucuria mântuirii sau de-a stânga Lui, spre osânda veșnică.
Îndemnul final al pildei evanghelice: Drept aceea, privegheați, că nu știți ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului (Matei 25, 13), este de fapt îndemnul la o stare de atenție și prezență continuă (cum spunea părintele Arsenie Papacioc), de conștiință trează, de rugăciune permanentă și de lucrare a virtuților.