„SCRISOARE DESCHIS?:
În aten?ia d-nei Laura Georgescu, Pre?edinte al C.N.A
Drag? doamn?,
V? scriu, trebuie s? recunosc, cu oarecare emo?ie, nu din fric? politic? pentru func?ia important? pe care o ave?i, ci din fric? cre?tin? c? nici de data aceasta, probabil, n-o s? m? în?elege?i ?i am s? v? pierd pentru totdeauna.
?i atunci, totu?i, de ce v? scriu?
Scriu cu n?dejdea, tot cre?tin?, v? rog s? re?ine?i, c?, poate, vreun tân?r sau oricare alt român de calitate din ?ara asta, citind aceast? scrisoare, se va l?muri.
?tiu c? sunte?i foarte sup?rat? pe mine pentru c? am afirmat c?, timp de 24 de ani, am fost ?i suntem “condu?i”, mai bine zis distru?i politic, economic, cultural ?i, mai ales suflete?te, v? rog s? re?ine?i ultima dimensiune, drag? doamn?, (care este foarte important? pentru un simplu om, apoi pentru o ?ar? întreag?), de o “?leaht? de securi?ti mafio?i”!
Trebuie s? recunosc acum, privind cu deta?are în timp, c? termenul “mafiot”, pe care l-am folosit, nu a fost foarte potrivit. Mafia, de bine de r?u, are codul ei, onoarea ei ?i, mai ales, legile ei nescrise dar respectate.
Cei care ne mutileaz? zi de zi, nu cunosc nicio lege, niciun cod. Sunt, în fond, ni?te suflete chinuite.
?tiu c? a?i afirmat, cu o oarecare und? de mândrie “patriotic?” c? ?i dumneavoastr? face?i parte din rândul lor. Personal, am fost cam zdruncinat fiindc? nu m? a?teptam la o asemenea “solidaritate”!
?i totu?i, doamn?, lasa?i-m? s? v? reamintesc! Cei pe care îi sus?ine?i, cu care pesemne vre?i s? v? confunda?i ideologic ?i suflete?te pân? la neantizare, au f?cut multe lucruri, cum nu trebuie, în aceast? ?ar?.
Au asasinat cu sânge rece oameni ?i, mai ales tineri, ca lovitura de stat din 1989 s? fie poleit? cu sângele lor nevinovat ?i declarat? astfel Revolu?ie.
Apoi, s-au gr?bit, ca nimeni al?ii, s?-?i pr?duiasc? f?r? de niciun scrupul propria ?ar?, s-o vând?, pe nimic, str?inilor.
Cine sunt ei, drag? doamn?, v-a?i întrebat vreodat?? De ce v-a?i al?turat lor? Ce v-a determinat? Da, ?tiu c? ?i ei vorbesc române?te dar nu sunt români, sunt “mutan?i ideologici”. Nu v-a?i prins? ?i ru?ii, ?i bulgarii, ?i ungurii ?i to?i cei care au cunoscut experimental comunist au asemenea specimene.
Cum s? dai în propria ?ar?? Ce suflet î?i trebuie s? faci asta?
V-a?i gândit vreodat? c? tinerii no?tri, în ace?ti ultimi ani, nu au avut ?ansa s? înve?e niciodat? istoria adev?rat? a acestui neam? C? ??ranul roman î?i bag? grâul în sob? ca s? îl ard?, fiindc? nimeni nu i-l cump?r? ?i c? azvârle laptele în ap?, ca s?-l bea pe cel de la supermarket?
La pensionarii mutila?i, deveni?i muribunzi , condamna?i cu cinism la agonie social?? La tinerii dezorienta?i, descuraja?i, umili?i ?i cu zborul frânt, ce nu mai îndr?znesc s? priveasc? nici m?car cerul? La viitorul lor ucis, v-a?i gândit vreodat?, doamn?? La bie?ii oameni goni?i de s?r?cie, obliga?i s? fie sclavi pe “planta?iile occidentale”, l?sându-?i copiii la bunici ?i la rude? La num?rul mare de sinucideri din rândul acestor mici nevinova?i, f?cute din disperarea singur?t??ii?
Da, drag? doamn?, gândi?i-v? ?i la singur?tatea tragic? a acestui popor!
Mai înainte de a fi dimpreun? ?i deodat? cu cei pe care îi ap?ra?i ?i cu mândrie v? prezenta?i c? din rândurile lor face?i parte, mai bine a?i încerca s? face?i un pas c?tre cei mul?i, care sufer? în t?cere, înc?.
Înc?, drag? doamn?! C?ci nu e departe ziua, când aceast? t?cere se va transforma în furtun?. ?i m? rog ca furia ei s? nu v? prind?!
Se ridic? poporul, drag? doamn?, ?i dumneavoastr? v? ocupa?i de amenzi?
Spune?i-le încet, docil, poate chiar în ?oapt?, b?ie?ilor care v? înconjoar? ?i voteaz? în unanimitate, c? vremea lor a trecut.
Un duh nou cuprinde ?ara, drag? doamn?, iar duhul acesta nu v? va recunoa?te.
Iar ca lucrul acesta, s? nu se întâmple, gr?bi?i-v?!
Începe?i cu un gest mic, nesemnificativ, minor în aparen??. L?sa?i-i în pace pe tinerii jurnali?ti care spun adev?rul! Ei sunt, în fond, dovad? c? organismul s?n?tos al ??rii exist?.
Cât despre mine, uita?i-m?!
În schimb, v? rog din tot sufletul, nu uita?i cele pe care vi le-am spus.
Nu-i niciun pic de ur? în ele, ci doar o panic? de suflet cre?tin c?, înc? un om, se poate pierde.
Cu aleas? considera?ie,
Dan Puric”