La noi, la Brăila, povestea lui tanti Elvira nu mai este de actualitate. Mult mai potrivită a devenit legenda Meșterului Manole. Doar că aici nu se mai zidește o mânăstire. Se pun și se schimbă permanent… borduri. Aproape toate lucrările care depășeșc stadiul de bordură rămân neterminate sau sunt abandonate.
E drept că în fiecare an apar șantiere noi, se decopertează străzi, se construiesc alei și parcări. Dar toate, absolut toate, au un numitor comun. La baza tuturor acestor lucrări stă bordura.
A început recent construirea unei noi parcări în zona centrală a orașului. Bordurile sunt montate deja, mai lipsesc doar plăcile de granit pentru pavare. Când s-a dat startul construcției, cu gândul la borduri, au neglijat pavajul.
Se lucrează intens la “părculețul căprioarelor” Ce să vezi? Lucrarea a început cu montarea de borduri. Căprioarele, după ultimele studii, nu pot supraviețui dacă nu au în jurul lor borduri.
La bazinul olimpic, de mult început și încă nefinalizat, un lucru e totuși gata: bordurile din jurul clădirii. Dar, după cum arată ele acum, poate că ar trebui, nu-i așa, schimbate.
Și la Castelul de apă, viitor Observator astronomic, mai e de lucru în sus, spre cer. Pe pământ, bordurile sunt pregătite și privesc deja la bolta înstelată.
De ce ne oprim la borduri? De ce nu țintim mai sus? Că doar nu avem nevoie doar de borduri frumoase, ci de lucrări duse până la capăt. O investiție bună pentru oraș înseamnă mai mult decât o promisiune, un desen pe hârtie și o grămadă de borduri. Înseamnă valoare adăugată, funcționalitate și respect pentru viața oamenilor care vor folosi zilnic acele spații.
Așadar, la indicatorul “borduri” stăm bine. Poate că a venit momentul să trecem de la nivelul „de bordură” la nivelul de proiect finalizat care aduce prosperitate Brăilei. Pentru că dezvoltarea unui oraș nu se măsoară în (kilo)metri de bordură montată, ci în lucrări terminate și utile comunității.
În ultima vreme s-au modernizat bulevardele Independenței, Al. I. Cuza și Calea Galați și s-au amenajat multe parcări și alei în cartierele orașului. Dar și acolo “vedeta” a fost tot… bordura.
Editorial de Dan Rotaru