In urma cu mai bine de trei secole, turcii au construit in Braila o cetate de necucerit, cu tuneluri subterane, despre care se spune ca trec chiar si pe sub apele involburate ale Dunarii. Trei secole a fost Braila sub stapanire turceasca, bogatiile tarii Romanesti luau drumul Istambulului prin portul orasului, turcii transportand prin hrube, dupa cum le-au numit brailenii, pulbere, arme si aur.
Cetatea dateaza de dupa 1538, perioada in care, aflati in retragere, dupa expeditia de pedepsire a lui Petru Rares in Moldova, Soliman Magnificul ocupa Tighina, pe Nistru, si Braila, portul cel mai important al tarii Romanesti pe Dunarea de Jos. De atunci si pana dupa 1800, vreme de mai bine de trei veacuri, Braila devine una dintre cele mai importante zone de ocupatie otomana.
Tunelurile sau hrubele erau in trecut cea mai buna metoda a turcilor de a se ascunde de ochii adversarilor, retragandu-se aici cu toate bogatiile, ori de cate ori simteau amenintarea dusmanilor.
Cum Braila, cu tot ceea ce insemna ea din punct de vedere economic, dar si strategic, intra direct sub administrarea Portii, turcii au construit aici o cetate fabuloasa, aproape imposibil de cucerit.
Au asezat citadela pe cel mai inalt loc de pe intreaga terasa a Dunarii, exact acolo unde crestinii isi pusesera, inainte de cucerire, mormintele, conform traditiei si in timp, au incercuit cetatea cu numeroase ziduri de aparare.
Aflata in Muzeul Brailei, macheta vechii cetati, realizata dupa o reproducere austriaca inspirata de informatiile secrete dobandite de un spion trimis de Viena, ilustreaza geniul militar al stapanirii otomane.
Cinci inele de aparare inconjurau cetatea, fiecare dintre ele era intarit cu santuri, primul zid inconjurator nici mai mult, nici mai putin de noua bastioane de aparare.
In timpul durelor asedii la care a fost supusa ulterior cetatea, alimentarea cu munitie si cu diverse provizii a bastioanelor, ca si miscarile de trupe, se realizau, conform scrierilor istorice, cu ajutorul unui complex sistem de tuneluri subterane.
Turcii au profitat de malul inalt al Brailei din zona Dunarii si de solul moale, pentru a putea strapunge pamantul, si asa au facut spectaculoasa retea subterana, unica in tara noastra, dar si in lume.
Cetatea a fost distrusa la caderea raialei rusesti in 1828
Minarete semete se inaltau indaratul zidurilor, fantani adanci, cu apa limpede, precum cristalul au fost sapate, pentru ca „Ibraila”, asa cum o numeaua ei sa reziste cat mai mult, in cazul in care avea sa fie atacata.
Existenta tunelurilor subterane era ascunsa populatiei civile,in anii stapanirii otomane, hrubele fiind considerate pe atunci, secret militar. Descoperirea acestora in vremurile noastre, dupa daramarea fabuloasei cetati si dupa constructiile masive inaltate in preajma anului 1900, a dat nastere multor povesti, transofrmate de multi braileni in basme, pe care le povestesc la gura sobei nepotilor.
Multi iubitori de fabulos si multi doritori ai comorii despre care se crede ca ar fi ascunsa in peretii tunelurilor sunt si acum ferm convinsi ca hrubele inca ascund ramasitele fanatasticelor bogatii care dateaza din vremea Imperiului Otoman.
Din generatie in generatie, precum o balada, se duce vorba ca armata moldoveneasca a lui Ioan Voda cel Cumplit, cel care a si atacat cetatea turceasca, fara insa a cureri si citadela, a luat extreme de mult aur, argint si bani batuti cu nestemate si margaritare. Istoricii banuiesc ca in vechea retea de tuneluri erau ascunse toate comorile turcilor, lingouri si bani de aur. Astfel de retele de tuneluri se mai gasesc doar in Grcecia, la Iannina.
Cea mai cunoscuta hruba este cea din Gradina Mare, pe care au inceput sa o rascoleasca arheologii in urma cu doi ani. In anul 1595, cand Mihai Viteazul insotit de oastea lui au invins una din garnizoanele turcesti care erau detasate la Braila. In momentul atacului, turcii au slavat o mare parte din bogatiile orasului nostru, pe care le-au ascuns in paini si le-au incarcat in barci.
Documentele din aceea perioada, demonstreaza ca in momentul in care valahii au patruns in cetatea Brailei au gasit un milion de bani de aur si o imensa cantitate de provizii ascunsa in inlantuirea de tuneluri.
Din momentul in care au sosit expertii care se ocupa de descoperirea legendarelor hrube au fost gasite oseminte umane, morminte, inele de aur si chiar si cativa banuti. Proiectul de valorificare turistica a retelei de hrube face parte din Programul Operational Regional 2007 – 2013, iar firma, angajata, pentru a descoperi bucatile de hrube ramase neastupate a gasit doar trasee surpate.
Astfel de hrube se mai gasesc si acum pe strada imparatul Traian sau cea descoperita pe cand se construia Curtea de Conturi si inca una in fata Primariei.
Aici, in istoricul oras al Brailei mai toate casele vechi ascund cate o hruba la beci, unde oamenii si-au amenajat depozite pentru iarna, temeperatura si umiditatea fiind in permanenta constanta, in hrube nu te poti aventura fara a fi imbracat ca de iarna.
Pulberaria Noua a zguduit orasul din temelii
Garnizoana Brailei a reusit sa tina piept atacurilor unor osti de zece ori mai numeroase. La 1828, dupa caderea raialei, rusii au decis daramarea cetatii inexpugnabile. Trei ani au muncit 3.000 de salahori pana ce au reusit sa distruga istorica cetate a Brailei.
Reteaua de galerii subterane, cu o inaltime ce permitea sa fie strabatute si de un om calare pe cal, a fost construita in scopuri strategice, pentru ca soldatii turci sa se ascunda pentru a scapa de atacurile armatei Moldovei si sa se regrupeze pentru a riposta .
Vechile si istoricele tuneluri, nu au o singura iesire, ci mai multe: in zona falezei Dunarii si a actualului amplasament al Gradinii Publice. Dupa ce in trecut au esuat primele tentative de aducere a unor specialisti care sa scaneze cu sonarele traseele hrubelor din zona Gradinii Publice. O alta cunoscuta hruba care inca ascunde durerea a 300 de familii, este si hruba in care era construita o pulberarie. Acum pe poarta de la intrare martor al tragediei din 1810 mai sta doar un lacat, care vegheaza sufletele celor 300 de oameni care a murit in infama explozie din anul 1810. Pentru a nu ne uita istoria si evenimentele care ne-au marcat trecutul, alaturi de batranul lacat troneaza o simpla pancarda pe care sta scris :”Hruba Pulberaria Noua, 1812-1814″.
“Pe vremea ei” i se mai spunea si Pulberaria Noua pentru ca, inainte de anul 1810, aici se afla o pulberarie mai veche care a fost distrusa de o explozie. Episodul din1810 care duce la disparitia vechii pulberarii, este unul dintre cele mai dramatice evenimente din intreaga istorie a cetatii.
Tragica poveste incepe cam asa: Braila care pe atunci se afla sub ocupatie ruseasca a fost zguduita din temelii de doi ofiteri rusi care au comis marea imprudenta de a intra in pulberarie cu pintenii la cizme. Pintenii au facut scantei si intr-o clipa, intregul oras a fost zguduit din temelii. Zgomotul puternic, provocat de explozie, impreuna cu un urias nor de praf s-a ridicat deasupra cetatii si a lasat in urma lui 300 de oameni inghiti de vapaia de foc, pamant si fum.
Intreaga pulberarie a fost distrusa, alaturi de multe alte cladiri aflate in vecinatatea ei. Trei sute de morti au fost plansi cu lacrimi amare de braileni in zilele ce au urmat fatidicului eveniment. Chiar si acum povestile despre sufletele oamenilor morti in explozie dainuie in basmele tesalate de zeci si sute de braileni, care istorisesc dureroasa poveste a vechii pulberarii.
Din vremea otomanilor, din perioada rusnacilor, din anii comunismului si pana in era democratiei, hrubele Brailei au ramas doar simple povesti amintite de batrani, tinerilor care trec prin dreptul lor. Chinuite, prafuite si bantuite de un trecut glorios, vechile tuneluri pline de povesti inca isi asteapta istoricii si amatorii de inedit impaienjenite de firele istoriei.