In traditia crestin ortodoxa, 24 iunie este ziua nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, adus pe lume la batranete de Elisabeta, eveniment ce pregateste minunea nasterii Mantuitorului dintr-o fecioara. Sarbatoarea Sanzienelor este considerata a fi si momentul cel mai bun pentru culegerea plantelor de leac. Astfel, in Noaptea de Sanziene, femeile merg sa culeaga flori si ierburi, care vor fi folosite contra bolilor si altor rele.
Sanzienele sau Dragaica, sunt celebrate in fiecare an pe 24 iunie si reprezinta o sarbatoare a iubirii si fertilitatii, legata de o serie de ritualuri pentru sanatatea oamenilor si belsug in gospodarie, dar si de practici ale fetelor pentru a-si afla sortitul si momentul in care se vor marita. Sarbatoarea Sanzienelor este legata de credinte, precum aceea ca jocul ielelor il va lasa mut sau nebun pe cel care ii este martor, si practici precum folosirea florilor cu acealasi nume pentru bunastare, dar si aflarea alesului.
Legendele spun ca sanzienele, niste fete foarte frumoase, care traiesc prin paduri sau pe campii, se prind in hora si dau puteri magice plantelor. Aceste zane bune fac culturile sa rodeasca, dau prunci sanatosi femeilor casatorite, inmultesc pasarile si animalele si tamaduiesc bolnavii. In schimb, daca oamenii nu le sarbatoresc cum se cuvine, ele se supara si devin asemenea zanelor rele cunoscute in popor drept iele sau rusalii. Ielele sunt descrise ca niste fecioare zanatice, cu o mare putere de seductie si cu puteri magice. Se crede despre ele ca locuiesc in vazduh, in paduri sau in pesteri, pe maluri de ape sau la raspantii si apar in special noaptea la lumina lunii, rotindu-se in hora, in locuri retrase, dansand goale, cu parul despletit si cu clopotei la picioare, in unele variante. Locul pe care au dansat ramane ars ca de foc si iarba nu mai creste acolo. Se crede ca in Noaptea de Sanziene, ielele se aduna si danseaza in padure, iar cine le vede ramane mut sau innebuneste.
Sarbatoarea Sanzienelor se manifesta printr-o multime de ritualuri, menite sa asigure rodnicia lanurilor si fertilitatea. In timp ce femeile maritate pot urma ritualuri pentru a avea copii, fetelor le sunt rezervate alte obiceiuri, pentru aflarea sortitului in noaptea de Sanziene.
La baza acestor ritualuri stau micile flori galbene, numite sanziene, ce cresc in poieni si care sunt culese de fete, in muzica si chiuiturile flacailor, pentru a le impleti apoi in forma de cerc pentru fete si de cruce pentru baieti. Aceste cununi se pun in casa, pe porti, la ferestre, pe suri, pe stupi si chiar pe ogoare, in credinta ca ele vor ocroti casa si gospodaria, vor aduce noroc, sanatate si belsug.
Fetele isi arunca aceste cununi pe un acoperis, cele care raman prinse prevestind maritisul apropiat, sau peste vite: daca nimereste una tanara, fata se va casatori cu un tanar, iar daca i se prinde cununa intr-una batrana, un om in varsta ii va fi alesul. Pentru a-si vedea sortitul, fetele dorm in noaptea de Sanziene cu un buchetel din aceste flori sub perna. De asemenea, daca le poarta in par sau la san, fetele, dar si femeile maritate vor fi mai atragatoare si mai dragastoase.
De asemenea, exista o superstitie populara specifica acestei sarbatori, potrivit careia in ziua de Sanziene oamenii nu trebuie sa se imbaieze, deoarece vor spala fortele magice care ii inconjoara in aceasta zi.
O superstitie care se refera tot la dragoste, spune ca indragostitii care fac impreuna baie in rau sau in mare de Sanziene se vor iubi toata viata.