Editorial de DAN ROTARU
Trei evenimente artistice ne-au atras atenția în ultima vreme. O expoziție de pictură la Muzeul Brăilei, un concert de cameră organizat de Filarmonica Lyra și ultima premieră a teatrului Maria Filotti, din care am preluat replica din titlu.
Începem cu expoziția deschisă la Muzeul Brăilei a artistului plastic Walter Mărăcineanu. Artistul a mai expus pe simezele brăilene, iar lucrările sale au fost bine primite de public. De această dată, Walter Mărăcineanu vine în fața privitorilor cu o serie de tablouri cu temă religioasă. Mai bine zis pictează episoade cunoscute din Biblie și o face într-o manieră foarte personală. Tablourile emană în același timp candoare și căldură sufletească. Nu e vorba însă de pictură naivă. Temele biblice sunt surprinse în ceea ce au esențial folosind doar câteva personaje și simboluri. Aproape că nu e nimic de adăugat la felul cum reprezintă Walter Mărăcineanu o scenă biblică sau alta. Sunt adunate aici o temeinică pregătire teologică, un remarcabil talent în alegerea culorilor și o tehnică a desenului foarte plăcută ochiului. Dacă aș fi prefesor de religie, aș veni cu copiii la expoziție ca să comentez împreună cu ei fiecare tablou.
Filarmonica Lyra – George Cavadia a împlinit 5 ani de la înființare. Ne grăbim să urăm instituției viață lungă și plină de împliniri artistice. De altfel, Filarmonica sărbătorește cei 5 ani de existență prin câteva spectacole de înaltă ținută. Primul dintre ele a avut ca invitat „Athenaeum Brass Quintet”, o formație de suflători de calibru, având în componență membri ai orchestrelor simfonice din București. Cvintetul a “plimbat” spectatorii prezenți în sala teatrului de la muzica lui Vivaldi, Bizet și Mozart, la tangourile lui Astor Piazzolla, prin valsul lui Sostakovici, către muzica de jazz. A fost o demonstrație de mare virtuozitate și bună armonizare între cei 5 suflători, ajutați de un la fel de talentat coleg la tobe. Să remarcăm că spectacolele filarmonicii brăilene au crescut permanent în valoare în cei 5 ani de existență, atingând astăzi cote foarte ridicate de calitate artistică.
Am lăsat la urmă recenta premieră a teatrului brăilean, Vițelul de Aur, în regia lui Radu Iacoban. După Cântăreața cheală de Eugen Ionesco, Radu Iacoban revine la Brăila cu o adaptare după un roman celebru al literaturii ruse scris de Ilf și Petrov. Este de admirat consecvența lui Radu Iacoban de a rămâne în zona marilor opere clasice. Este de remarcat curajul său de a pune în scenă o piesă care aparent nu are legatură cu prezentul și care pare că se adresează doar celor care au trăit în comunism. Sunt de lăudat soluțiile regizorale și cele scenografice din spectacol. Radu Iacoban ne sugerează discret că istoria se poate repeta oricând și că „semne” ale trezirii unor ideologii ce păreau îngropate se pot vedea din nou. E o piesă care ar trebui văzută atât de nostalgicii comunismului, căt și de tinerii mileniali care n-au trăit comunismul. Este o piesă de neratat dacă vrem să înțelegem ce am trăit și ce am putea (re)trăi…