Articol de Dan Rotaru
Ultimul concert al filarmonicii Lyra – George Cavadia, organizat chiar de Ziua Femeii. a sunat foarte bine în sala teatrului Maria Filotti. La pupitrul orchestrei s-a aflat dirijorul Nicolae Racu chiar în ziua când acesta a împlinit 76 de ani. Este o frumoasă dovadă a pasiunii pentru muzică, aceea de a-ți aniversa ziua de naștere pe scenă.
Nicolae Racu a fost mulți ani profesor de orchestră și l-a avut ca student pe actualul dirijor al filarmonicii Lyra, colonelul Petrea Gogu. Prin invitarea maestrului său la Brăila, Petrea Gogu găsește o cale admirabilă de a-și exprima recunoștința față de profesorul său și de a oferi publicului brăilean șansa de a asculta orchestra locală sub bagheta unui dirijor cu mare experiență.
Și orchestra a sunat bine, cum spuneam, interpretând lucrări de Johann Strauss fiul, Brahms, Dvorak și Rossini. O altă surpriză a serii a fost participarea tânărului pianist Andrei-Șteafn Racu. alături de tatăl său, în concertul nr. 1 pentru pian și orchestră de Ceaikovski. Andrei a interpretat doar prima parte a acestui concert, lăsându-ne pe noi, ascultătorii, cu regretul de a nu fi putut urmări întreaga lucrare.
Chiar și așa, publicul brăilean a avut ocazia să asculte cum sună un mare concert de pian, o operă considerată încă de la aparitița ei o adevarată piatră de încercare pentru toți pianiștii. Să mai spunem că orchestra cu Nicolae Racu la pupitru a acompaniat foarte bine parcursul muzical al solistului.
Seara s-a încheiat cu uverura la opera Wilhelm Tell de Rossini, o bucată muzicală pe cât de melodioasă, pe atât de dificil de executat, iar interpretarea orchestrei a fost una de înaltă ținută artistică. Așa cum sublinia și maestrul Racu, fără prea multe repețiii, orchestra s-a ridicat la nivelul impus de dirijor și de exigențele unui spectacol de calitate.
S-a dovedit încă o dată că înființarea unei orchestre de cameră la Brăila a fost una din cele mai inspirate decizii ale autorităților locale din ultima vreme. Orchestra a crescut valoric de la un concert la altul și iat-o acum în situația deloc comodă, dar onorantă, de a cânta sub bagheta unui alt dirijor. Este și aceasta o dovadă a profesionalismului și valorii atinse de colectivul muzical brăilean.
În final, venim cu o propunere. În multe locuri din lume, marile orchestre organizează spectacole mai neconformiste în parcuri, în piețe și în alte locuri publice. Credem că ar fi atât în beneficiul orchestrei, cât și al publicului larg să se organizeze astfel de manifestări și la Brăila. Orchestra ar deveni mai cunoscută în oraș, iar publicul ar avea ocazia să o asculte în afara sălilor de spectacole. O tentativă a existat astă-vară când orchestra a evoluat în Grădina Mare, dar acolo publicul a fost foarte restrâns. O variantă mai bună și cu mult mai mult succes la public ar fi, credem, mall-ul de la Vărsătură…