Potrivit Sfintei Scripturi și Sfintei Tradiții, mergând cu Iosif de la Nazaret la Bethleem, spre a împlini porunca autorităților, Sfânta Fecioară Maria a născut pe Iisus într-un staul de animale de la marginea cetății.
Nașterea Domnului, numită și Crăciunul, pare a fi cea dintâi sărbătoare specific creștină, dintre cele ale Mântuitorului, dar nu este tot atât de veche ca Paștile sau Pogorârea Sfântului Duh.
Despre vechimea sărbătoririi Nașterii Domnului, Sfântul Ioan Gură de Aur, spune că în vremea sa (în cea de-a doua jumătate a secolului al IV-lea), sărbătoarea era cunoscută numai de câțiva ani, dar ea strălucea prin cinstirea care i se dădea.
Dar, potrivit acestui mare părinte al Bisericii, putea fi numită cu dreptate sărbătoare nouă și veche. Nouă, pentru că ea se făcuse cunoscută de puțin timp; veche, pentru că era trăită cu aceiași intensitate ca sărbătorile mai vechi (Paștile sau Rusaliile).
Pentru a întări spusele sale, Sfântul Ioan Gură de Aur citează din Faptele Sfinților Apostoli cuvântul învățătorului de Lege iudaică, Gamaliel, conducător al unei celebre școli rabinice, adresat sinedriului (instituție evreiască care avea funcție de conducere religioasă și politică), prin care cerea să nu mai fie urmăriți și prigoniți apostolii lui Hristos.