Mircea Geoană a fost departe de a face istorie. N-a reuşit să fie preşedintele României decât o jumătate de noapte. Dar Alexandru Dănăilă a făcut istorie: a reuşit să fie preşedintele PNL Brăila o zi întreagă. Este un fapt remarcabil. Tânăr, fost viceprimar, foarte tânăr, fost preşedinte la PNL Municipiu, prea tânăr, fost preşedinte PNL Brăila. La fix 30 de ani, Alexandru Dănăilă a reuşit să devină un „fost” absolut. În bun spirit românesc, ar trebui să se pensioneze şi să încaseze o pensie bună de la academia aceea a domnului general Oprea, acolo unde – cică! – face „doctorat”. Dar nu se va pensiona. Alexandru Dănăilă este tânăr şi neliniştit. De fapt, e mai mult decât neliniştit. E agitat. E agitat şi stârneşte în jurul lui multă agitaţie. Multă agitaţie pentru nimic. Mai rămâne să ne anunţe măsurile reformatoare pe care le-a luat în PNL Brăila în măreaţa zi cât a fost preşedinte. Şi chiar ar putea s-o facă dacă este încurajat de cine trebuie. Însă această fabulă în care Alexandru Dănăilă a jucat rolul principal are morala ei. Aceasta sună cam aşa: cu sprijinul PSD, Alexandru Dănăilă a reuşit să fie viceprimar ani de zile; cu sprijinul liberalilor adevăraţi, Alexandru Dănăila a reuşit să fie preşedintele PNL Brăila o singură zi. Postulatul la morală? Alexandru Dănăilă este pe tot atât de liberal pe cât sunt pesediştii care l-au ţinut pe post de breloc la Primăria Brăila.
Totuşi, să-i urăm la mulţi ani lui Alexandru Dănăilă! E ziua lui astăzi. La mulţi ani, prieten mic, şi nu fi supărat! Când o să creşti, rezultatele vor fi mai consistente. Uite, fă un calcul simplu: dacă vei reuşi să fii preşedintele PNL Brăila o zi pe an, în fix 365 de ani vei rămâne în istoria PNL Brăila ca unul care a domnit fix 1 an de zile. A, atenţie, la calcul să nu uiţi de anii bisecţi!
Deci Petrache rămâne interimarul de la Brăila. Show must go on!
Salutări şi doamnei Monica Paraschiv! Şi felicitări! S-a ţinut departe de zvonistică, a judecat bine şi, nefăcând un singur pas, a făcut totuşi unul mare: a început să fie un bun jurnalist. Aştept, după cum am mai spus, şi nişte editoriale tari, nu miorlăituri. Altfel, o să murim de plictiseală!