Arthur Stratan, vicepreşedinte al unei asociaţii de companii petroliere, spune că impunerea de noi taxe sau creşterea nivelului altora deschide „o cutie a Pandorei”, iar statul trebuie să fie conştient de riscuri, inclusiv de posibilitatea de a fi acţionat în instanţă de firme.
Stratan, vicepreşedinte al Asociaţiei Române a Companiilor de Explorare şi Producţie Petrolieră (ROPEPCA), pentru Mediafax:
Modul de impunere a taxei pe stâlp s-a făcut greşit, clar taxa nu a fost gândită, pentru că Guvernul a colectat mai mult decât dublu decât a estimat iniţial. (…) Se va deschide o cutie a Pandorei în ce priveşte redevenţele. Dacă majorarea redevenţelor va fi foarte mare se va ajunge la dispute între companii şi Guvern, posibil inclusiv în tribunal, datorită impunerii unilaterale.
Arthur Stratan face în special referire la impozitul pe proprietate pentru construcţiile speciale, cunoscut ca taxa pe stâlp, de 1,5% din valoarea construcţiei, care a fost introdus la începutul acestui an.
ROPEPCA reuneşte mai multe companii de explorare şi producţie a hidrocarburilor care deţin majoritatea blocurilor de concesiune onshore (terestre) din România şi cumulează investiţii potenţiale de 630 de milioane de dolari.
Aplicarea taxei pe stâlp scurtează cu 6-7 luni durata de viaţă a unei sonde, care este de vreo 15 ani, susţine Statan, explicând că asociaţia a propus reducerea valorii taxei, de la cea actuală de 1,5%, într-o scrisoare transmisă recent Guvernului, dar la care încă nu a primit răspuns.
Ministerul Finanţelor a înregistrat, la sfârşitul lunii mai, din declaraţiile companilor care trebuie să plăteasca impozitul pe constucţii speciale suma de un miliard de lei, mai mult decât dublu faţă de estimările înscrise în bugetul pe acest an.
Stratan a adăugat că valoarea redevenţelor nu ar trebui crescută iar asociaţia va trimite Guvernului o scrisoare pe această temă:
Industria petrolieră este fragmentată, adică produci extrem de puţin în foarte multe locuri, şi cele mai multe zăcăminte sunt depletate. În vară vom trimite autorităţilor o scrisoare pe tema redeveneţelor. Redevenţele nu ar trebui crescute pentru că sunt dăltuite în piatră în acordurile de concesiune. Dacă însă se modifică redevenţele, toate contractele se modifică.
Bugetul de stat încasează anual redevenţe miniere şi petroliere care se cifrează în jurul sumei de 1 miliard de lei.
Stratan a afirmat că o altă problemă severă cu care se confruntă companiile petroliere este accesul la terenurile care fac parte din perimetrele concesionate de la stat, din cauza activiştilor care se opun explorărilor şi exploatărilor petroliere:
ANRM ( n.r. – Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale) ar trebui să asigure accesul titularului de concesiune pe respectiva concesiune, adică la teren. Populaţia este manipulată de activişti. Probabil că a rămas în memorie perioada colectivitării cu care asociază acum concesionarea terenurilor pentru prospectări şi explorări. (…) Proiectele petroliere nu sunt buticării de colţ, ele durează zeci de ani. Gradul de acceptare a acestor decizii recente ale Guvernului din partea companiilor este destul de mic. Statul trebuie să fie conştient de riscurile pe care şi le asumă. (…) România este o ţară uşor de părăsit pentru că descoperirile de rezerve noi sunt rare şi mici.
Nicio companie nu poate spune că la nivel central nu are sprijin de la Guvern, dar este o „prăpastie” la nivelul autorităţilor locale, iar unele companii din ROPEPCA se gândesc chiar să invoce clauza de forţă majoră din contractele de concesiune din cauza faptului ca nu pot accesa terenurile necesare pentru desfasurarea operatiunilor petroliere, a mai explicat Arthur Stratan.