Vinerea Mare mai este numită şi Vinerea Paştilor, Vinerea Seacă sau Vinerea Patimilor, fiind o zi de mare doliu a întregii creştinătăţi. În această zi a fost răstignit şi a murit Mântuitorul lumii. Mai este, de asemenea, o zi liturgică, deoarece reprezintă jertfa nesângeroasă a lui Hristos în chipul pâinii şi al vinului. În seara acestei zile se oficiază denia Prohodului Domnului.
Acestei zile i se mai spune şi Vinerea Seacă pentru că bătrânele posteau post negru, iar seara, la Denia Prohodului Domnului, luau anafură de la biserică. Are loc şi înconjurarea de trei ori a bisericii după cântarea Prohodului Domnului. Înconjurarea se face cu Sfântul Epitaf, care apoi este aşezat pe masa din mijlocul bisericii. De obicei, la sfârşitul slujbei, preotul împarte florile aduse, care sunt considerate bune de leac. După terminarea slujbei, femeile merg la morminte, aprind lumânări şi îşi jelesc morţii. În trecut, lumea pleca acasă cu lumânările aprinse pe drum, semnificaţia fiind aceasta: să afle şi morţii de venirea zilelor mari. Ajunşi acasă, ocoleau şi casa de trei ori, intrau, se închinau, făceau câte o cruce cu lumânarea aprinsă în cei patru pereţi sau doar păstrau lumânarea pentru „vremuri de primejdie”.
Superstiţii
În popor se crede că, dacă plouă în Vinerea Mare, anul va fi mănos. Dacă nu plouă, va fi roditor. Unii cred că, prin scufundare în apă rece de trei ori în această zi, vor fi sănătoşi tot anul. Femeile, de pildă, nu umplu borş în această zi, nu coc pâine sau altceva, nu cos, nu ţes, nu torc, nu spală. Copiii adună flori de pe câmp şi le duc la biserică.
Pe sub Sfântul Epitaf, care-l închipuie mort pe Mântuitorul, trece toată lumea trece, iar când acesta este aşezat pe sfânta masa, unde ramâne pana în miercurea dinaintea Înălţării Domnului, se spune că pe cei ce trec de trei ori pe sub Sfântul Aer nu-i doare capul, mijlocul şi şalele în cursul anului. În plus, credinţa populară spune că, dacă îşi şterg ochii cu marginea epitafului, nu vor suferi de dureri de ochi.