Astăzi creştinii ortodocşi sunt în sărbătoare, este praznicul Buneivestiri. Dimpreună cu Fecioara Maria, oamenii primesc de la Arhanghelul Gavriil vestea începutului mântuirii lor, întruparea minunată şi tainică a Lui Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, salvator şi proniator.
În tradiţia creştină, Arhanghelul Gavriil este mesagerul veştilor bune, este cel care aduce bucurie pe pământ, vestindu-le oamenilor voinţa divină. Dincolo de taina teologică adâncă pe care o conţine Bunavestire, trebuie adusă în actualitate şi o întrebare firească: mai vor oamenii veşti bune? Nu ne îndoim că da, dar atunci trebuie reformulată interogaţia: mai suntem pregătiţi să primim vestiri binefăcătoare?
Trăim cu intensitate şi obsesie într-o subcultură a ororii, promovată cu o agresivitate fără precedent. Oamenii, ascunşi în peşterile propriilor sufragerii, înghit pe nemestecate tone de veşti proaste. Canalele de televiziune se întrec în a bombarda publicul cu orori. Până deunăzi erau doar celebrele „stiri de la ora 5”, acum se fac bâlciuri dezgustătoare, aşa-zise talkshow-uri, în care nu mai avem doar informaţia rece despre un sinucigaş, despre un nefericit care divorţează sau un ins care şi-a desfigurat iubita, ci avem detaliul, comentariul, actorii sunt „citaţi” în studio, sunt de faţă şi intră în delirul „accesului direct” la oroare. Oroarea trebuie analizată, trebuie supusă exerciţiului hermeneutic, trebuie explicată centimetru cu centimetru privitorului căruia i se cere subtil să devină avocat, procuror sau judecător, după voia şi pofta inimii fiecăruia. Şi, de fapt, nu suntem decât bieţi complici pasivi la nefericirile aproapelui nostru.
Astăzi, de dimineaţă, în bisericile ortodoxe Slăvitul Gavriil Arhanghelul a adus Fecioarei Maria şi tuturor oamenilor o veste bună, cea mai bună dintre toate veştile posibile. Să rămânem măcar astăzi cu aceasta şi să ne ferim ochii de orori.